Din cand in cand, in cancelariile de la Budapesta se mai pune de cate un proiect de lege, care sa reaminteasca europenilor ca Ungaria a fost candva mai mare decat este astazi. De un timp incoace, guvernul maghiar manifesta un interes cam mare pentru adoptarea unui proiect de lege prin care sa ofere mai multe facilitati cetatenilor de etnie maghiara de dincolo de granitele Ungariei. Se pare ca incercarea nu este deloc una izbutita si ea apare intr-un context politic destul de agitat. O parte a presei n-a ezitat sa spuna ca este vorba despre un sindrom al drepturilor speciale ale ungurilor din afara granitelor. Intrucat un asemenea proiect de statut al maghiarilor vine in contradictie cu principiile enumerate de Charta ONU in privinta dreptului suveran al tuturor statelor de a-si gestiona singure problemele interne, a starnit reactii dintre cele mai diverse din partea clasei politice romanesti. Daca Ungaria este inconjurata numai de state prietene, asa cum sustine Victor Orban... atunci de ce guvernul maghiar a evitat sa dezbata acest statut cu tarile in cauza? Relatiile de buna vecinatate impuneau de la sine o astfel de abordare a unei probleme atat de delicate ce poate avea efecte extrateritoriale. Chiar daca premierul Adrian Nastase a fost cat se poate de categoric afirmand ca "Romania se va opune aplicarii pe teritoriul tarii a legii cu privire la maghiarii care traiesc in tarile vecine Ungariei", exista temerea ca s-ar putea face unele concesii, acordandu-se unele drepturi speciale etnicilor maghiari din tara noastra. Susceptibilitatile sunt atat de mari, incat unele partide au vazut in statutul cu pricina un precedent extrem de periculos intr-o zona a Europei atat de agitata si framantata ce se confrunta cu grave probleme etnice.
     Sa scoti acum de la naftalina astfel de idei si sa le agiti sub stindardul drepturilor omului si integrarii europene, nu numai ca este un fapt neavenit, dar nu foloseste nici Ungariei, nici tarilor vecine ei. Tara noastra a inteles sa acorde tuturor etniilor ce locuiesc in Romania toate drepturile minoritatilor prevazute in legislatia internationala europeana. Indiferent de numarul lor, cetatenii de etnie sarba, germana, maghiara, albaneza, greaca etc., pe langa exercitarea dreptului de a se exprima in limba materna, au infiintat asociatii culturale subventionate de statul roman, se bucura de oficierea slujbelor religioase in limba materna, au emisiuni la radio, TV, ziare proprii subventionate de statul roman si, nu in ultimul rand, alesi in Parlamentul Romaniei. Dupa '90, Romania a manifestat o mare deschidere, receptivitate, tact si intelegere fata de rezolvarea democratica a problemelor cetatenilor de alte etnii decat romana. La noi nu s-a intamplat ca in Grecia, bunaoara, unde traiesc din timpuri imemoriale cetateni despre care grecii spun ca sunt greci, dar care, intamplator, vorbesc o alta limba, insa nu sunt minoritari. In aceasta tara traiesc peste 10 la suta aromani ce au o limba proprie, obiceiuri si traditii proprii, folosesc un alt fel de alfabet, cel latin, si nu alfabetul elen, dar ei nu sunt socotiti ca etnie aromana. Un cercetator istoric bulgar spunea ca tot al treilea bulgar are un bunic sau un strabunic roman. Cu toate acestea, datorita unui proces indelungat de purificare etnica, prin deznationalizarea sistematica a romanilor s-a ajuns in situatia ca actualmente multi etnici romani de la est de Dunare, ce vorbesc romaneste, sa spuna ca sunt bulgari si numai intamplator vorbesc romaneste, dar sa nu-i auda autoritatile. Aceasta situatie, insa, nu-i opreste pe bulgari din drumul lor spre Uniunea Europeana, cursa in care sunt considerati favoriti in raport cu romanii.
Sebastian TRUTA