In orice tara civilizata, cu economie de piata in adevaratul inteles al cuvantului, mediul economic si investitional poate asigura conditiile de desfasurare a bunului mers al economiei nationale. La noi, cu mult vehiculata "strategie economica", putem zice ca economia seamana tot mai mult cu o corabie beata, vorba lui Rimbaud. O situatie de-a dreptul anormala o reprezinta cresterea salariilor (mai ales in sistemul public) pe fondul scaderii productiei dar mai sunt, har Domnului, si alte aspecte care lasa mult de dorit.
     Reforma in economie nu inseamna nici a pune hartiile in ordine, nici a face declaratii sforaitoare si de scandal in presa, nici a organiza simpozioane, ea necesitand in primul rand vointa politica, profesionalism efort fizic si mai ales intelectual, atat pentru reabilitarea a ceea ce a mai ramas din agentii economici, cat si pentru punerea pe picioare a cat mai multe firme mici si mijlocii, care au nevoie de mii de proiecte si de bani pentru investitii. Iar pentru realizarea tuturor acestora este nevoie de conducatori mai putin corupti, mai putin demagogi si cu mai multa vointa de bine pentru toti si nu numai pentru cei care si-au asigurat deja prosperitatea!
     Unde se vede interesul pentru bunul mers al economiei? Unde este coerenta legislativa in economie, cand cei care trebuie sa o aplice nu o cunosc? Ca sa nu mai vorbim de stabilitatea legislativa, care ar fi sublima... daca ar exista. Unde sunt facilitatile, care de fapt sunt inlocuite de poveri fiscale demobilizatoare? De ce ne mai miram de frauda si de evaziunea fiscala? "Nu sunt bani in economie!". De unde sa fie? Nu impozitele excesive exercita o influenta negativa deoarece submineaza initiativa si stimularea intreprinzatorilor? E doar una dintre cauzele pentru care agentii economici par niste pacienti foarte grav bolnavi... Care este raspunsul atunci cand se intimideaza beneficiile in conditiile in care acestea sunt urmarea progresului tehnic, economic sau informational? Oare nu aceste beneficii constituie premisa dezvoltarii intreprinderilor si implicit a economiei nationale?
     Cum este posibil ca 4,5 milioane de romani sa traiasca cu mai putin de 1 dolar/zi, iar 9 milioane cu mai putin de 2 dolari/zi? Acele masuri luate de cei care au actionat "in numele reformei" au fost ele analizate si socotite daca reprezinta cresterea mult asteptata sau sursa de venit a unora si saracia altora? Cum explica "bine intentionatii" efectele cresterii impozitelor indirecte platite de toata lumea prin consum, inclusiv de cei care trebuie sa-si procure hrana zilnica din somaj sau din alocatia copiilor? Oare distrugerea fermelor zootehnice s-a facut din prostie sau din interes? Cine a sustinut dubioasele politici de import al carnii daca nu chiar (culmea!) FMI? Cate afaceri private din Romania au un grad atat de mare de profitabilitate incat sa faca fata unei dobanzi la creditele bancare de peste 60%? In aceste conditii bancile crediteaza cu prioritate statul, nu economia reala, si acest lucru poate fi periculos. Sa nu care cumva sa reeditam experienta din 1998 a Rusiei sau mai recenta criza financiara de sistem a Turciei...
     Intr-o tara saraca, pentru ca literalmente asta este Romania, grija esentiala ar trebui sa o reprezinte neimpovararea cu impozite indirecte a produselor si serviciilor de baza. Or, principala trebuinta de baza a oamenilor, hrana, cade sub incidenta acestor impozite. La un PNB/locuitor de 1.300 dolari/ an, introducerea unor preturi ca in tari unde venitul pe locuitor este de 15-30 de ori mai mare decat al romanilor este de-a dreptul aberanta!
     Nu ne mai putem permite desfasurari haotice ale reformei economice (asemanatoare celor din perioada 1996-2000). Nici macar strategia de dezvoltare pe termen mediu prezentata la Bruxelles nu ne poate da sperante mari de mai bine pana in 2004 daca nu se iau de urgenta masuri de salvare de la inec a corabiei numita Economie Nationala.
Larisa IONAS