In vreme ce preturile urca in nestire facand din iarna care va veni o sperietoare ce ne ingheata de pe acum sangele in vene, scandalurile mediatice se tin lant, amestecand probleme serioase, adevaruri dureroase si dezvaluiri necrutatoare ale unor cazuri de coruptie strigatoare la cer cu "teme" inventate special pentru a crea confuzie si a minimaliza gravitatea subiectelor din prima categorie. Ce sa mai creada bietii oameni, de exemplu, cand procurorul Ovidiu Budusan, care a cerut azil politic in Franta, e prezentat de o anumita parte a presei ca victima si ca erou iar de cealalta e pus la zid si executat in stilul propriu epocii de trista amintire? Situatia se repeta la indigo in cazul presedintelui demisionar al Curtii Constitutionale Lucian Mihai. Privatizarea ALRO Slatina este de asemenea prezentata din unghiuri pe cat de diferite, pe atat de naucitoare. Raportul baroanei Emma Nicholson, proiectul de lege privind amnistierea la gramada a unor persoane implicate in evenimente ce au produs rani adanci, nevindecate inca, sunt alte doua subiecte extrem de controversate. Daca toate aceste lucruri se pot discuta si nuanta la infinit, cert ramane faptul ca, in toata aceasta agitatie, partidul de guvernamant isi erodeaza credibilitatea, PDSR si liderii lui, Ion Iliescu si Adrian Nastase, pierzand procente bune in favoarea PD, de exemplu. Cel putin asa indica ultimul sondaj de opinie realizat de INSOMAR. In opinia lui Cristian Tudor Popescu multe rele se trag de la presedintele tarii, astfel incat "groapa dintre Iliescu si Nastase poate inghiti Romania". *"D-l presedinte a rupt inima targului sustinand initiativa sinistrelor reptile pedeseriste Iorgovan si Predescu de amnistiere angro a faptelor comise de persoane implicate in miscari sociale dupa '89. Fara a tine seama o clipa de devalmasia juridica revoltatoare pe care o contine o astfel de propunere, lansata interesat de avocatul Iorgovan, "tatal hotilor", d-l Iliescu a sarit pe loc cu "intrarea in normalitate" si "stergerea reziduurilor". Care reziduuri? Revolutia? Mineriadele? Poate in creierii d-lui presedinte acestea vor fi fiind reziduuri, pentru multi romani ele sunt amintiri dureroase, care nu se vor sterge toata viata. Amnistiind faptele lui Miron Cozma, sunt invitati la treaba toti cei care au de gand sa puna in pericol siguranta si autoritatea statala romaneasca. Amnistiind faptele lui Stanculescu si Chitac de la Timisoara, revolutionarul Iliescu trage pamant peste sicriul Revolutiei romane, care si-asa e coborat in groapa. Poate ca ar fi bine, ca sa intram in normalitate pana peste cap, sa fie amnistiate si faptele sotilor Ceausescu - numai ca dupa aceea s-ar putea sa-i vina cuiva ideea sa-l bage pe Ion Iliescu la puscarie... PRM, unde o astfel de idee n-ar fi deloc de neluat in seama, tocmai a organizat, impreuna cu fostul legionar I.C. Dragan, o comemorare a maresalului Ion Antonescu. Lasand la o parte locul lui Antonescu in istorie si in amintirea romanilor, de unde nu poate fi sters, cu bune si cu rele, de nimeni, o astfel de manifestare in conditiile in care incercam cu disperare sa prindem trenul occidental este o provocare in toata regula. Provocare careia Adrian Nastase i-a raspuns decis, cu pretul pierderii de popularitate in randurile unui anumit electorat, sanctionand participarea ciudatului general Chelaru, ca reprezentant al MApN, la o manifestare de natura sa trezeasca reactii cat se poate de negative in Statele Unite, adica in NATO-ul spre care ne zbatem. Presedintele Ion Iliescu, in calitate de comandant suprem al Armatei Romane, a tacut chitic pana in prezent, desi premierul ar fi avut categoric nevoie de sustinerea d-sale intr-o chestiune atat de delicata, cand CV Tudor cere destituirea ministrului Apararii. La numai o jumatate de an de la instalarea noii puteri, fractura dintre taberele Iliescu si Nastase se casca tot mai mult. Or, acesta este un semn rau care da deoparte toti parametrii economici. Guvernul Nastase nu va putea sa faca reforma daca, in ochii populatiei, nu are sprijinul presedintelui Iliescu. Oricat de destept si de bun ca prim-ministru s-ar crede Adrian Nastase, el trebuie sa inteleaga ca, fara capitalul de imagine al lui Ion Iliescu, guvernul va fi infrant in confruntarile sociale inerente reformei. Dar si mai important este ca presedintele Iliescu, din inaltimea prestigiului si varstei sale, sa inteleaga ca a-si torpila primul-ministru in momentele critice prin care trece Romania echivaleaza cu o condamnare ca popor a noastra, a celor neamnistiati de nimeni". ("Adevarul" din 6 iunie) *Valul de proteste cu care se confrunta acum cabinetul Nastase nu face decat sa confirme adevarul celor de mai sus "Perioada de gratie de care se bucura orice Guvern dupa instalare se apropie de sfarsit. Numaratoarea inversa a inceput. Secretul politicii pe care Cabinetul Nastase o duce este ca vrea sa impace si capra, si varza. 1- Intai trebuie sa indeplineasca mandatul pe care il are de la electorat. 2- Sa duca la capat tranzitia, sa accelereze reformele si sa prinda trenul NATO si UE. Cele doua tendinte se bat in cap. Lumea asteapta locuri de munca (era vorba de un milion, daca imi amintesc bine), ieftiniri, somaj deloc, protectie sociala etc. (...) Oamenii au aplaudat la mitinguri prin octombrie - noiembrie si-au votat. Acum, ca tot au votat, cer sa li se dea ceva, ca nu degeaba s-au sculat devreme in duminica aia. Cabinetul Nastase se infrunta acum cu acest segment social pe care l-a castigat de partea lui acum opt luni. Liderii sindicali se agita. Cineva trebuie sa le spuna daca vrem capitalism, adica proprietate privata, concurenta, sau apasam pe marsarier. Deocamdata, avem de-a face cu un fel de strutocamila. Buna ziua ti-am dat, belea mi-am capatat. Poate, isi spune un oficial stresat de complicatele dileme ale guvernarii. Daca ar satisface cererile de mai sus, economia ar fi ruinata pana in 2002. Momentul pentru proteste sociale a cazut cat se poate de prost. Socul produs de raportul baroanei Emma Nicholson nu a trecut si ne trezim la Bucuresti cu delegatia FMI. Confruntarea pe viata si pe moarte din intreprinderile controlate de stat obliga Guvernul sa arate ce politica face. Ii sustine pe muncitori in revendicarile lor? Accelereaza reformele? Ce cer domnii de la FMI in schimbul unui acord stand-by este exact invers de ce cere muncitorimea baricadata in intreprinderi. E vorba de accelerarea privatizarii. Tintele sunt scaderea inflatiei si a coruptiei. Nu e un secret pentru nimeni. Pana acum, ministrii au dat declaratii cand asa, cand asa. Au zis: suntem pro-UE si pro-NATO, pentru colaborarea cu FMI si Banca Mondiala. Asta se intampla de obicei in preajma si in timpul negocierilor. Aceiasi oficiali, in weekend, cand merg sa viziteze judetele patriei, dau declaratii de sens contrar, menite sa multumeasca electoratul. (...) Dupa cum arata bilantul, Guvernul nu sta pe roze. A dat inapoi intr-o serie intreaga de privatizari promise pentru acest an: SIDEX, ALRO, TAROM. Banca Agricola, printr-un artificiu, e blocata in justitie. De privatizarea BCR nu se mai aude mare lucru. Premierul parea suparat, zilele trecute, ca investitorii ar vrea sa cumpere numai ce e profitabil. Ce sa faci, capitalisti verosi! Nu vor sa arunce banii pe fereastra! Sugestia ar fi ca sa cumpere ce e in faliment, ce nu merge, ce e mort si apoi, mai vedem... Parca vad o armata de bancheri si investitori occidentali cum se inghesuie pe la consulatele Romaniei sa ceara o viza. Nu cumva sa piarda ocazia de a cumpara industria noastra second-hand. Negocierea cu FMI are ca prim aspect pastrarea unei minime credibilitati externe pentru Guvern. Daca un acord de imprumut stand-by nu se incheie, e greu de anticipat ce urmeaza. Cu unda verde, am putea sa mai atragem niste bani cu care s-ar face respiratie artificiala economiei romanesti. In plus, niste detasamente proletare ar mai fi anesteziate o vreme. Ca de reforme reale, ce sa mai vorbim, ne ametim cu apa rece. Intre FMI si grevisti, Guvernul se afla intre doua realitati de sens contrar. Spagatul e o specialitate romaneasca. Dar nu dureaza. (Stelian Tanase in "Curentul" din 7 iunie).
Maria Lucia MUNTEANU