Violenta - cea mai cumplita racila a tranzitiei
     Multe racile insotesc societatea romaneasca in drumul ei foarte anevoios, spre instaurarea unui sistem de valori conforme cu principiile democratiei, cu lumea libera si civilizata. Cea mai alarmanta si mai greu de controlat dintre acestea este violenta, agresivitatea de toate felurile. Zilnic citim in presa despre crime, jafuri, batai, violuri. Seara de seara suntem socati de violenta imaginilor de pe micul ecran. Ne inspaimanta chiar si violenta limbajului folosit de unii ziaristi, precum si uciderea cu sange rece a cainilor comunitari.
     Nu incape nici o indoiala ca violenta in diferitele sale ipostaze este un semn al crizei prin care trece societatea noastra aflata in tranzitie. Ea este consecinta logica a unui lant de frustrari pe care romanul le traieste de ani si ani de zile. Este vorba, in primul rand, de saracie, nesiguranta si neimplinirile de tot felul pe care le indura cetateanul zi de zi. Suntem obositi, marcati de stres si reactionam de multe ori vehement, necontrolat, ilogic. Traind intr-o societate bolnava, nici noi, membrii ei, nu putem arata mai bine. Absenta locurilor de munca, salariile de mizerie, preturile care urca vertiginos, nivelul de trai tot mai scazut, proliferarea fenomenului de imbogatire a unora peste noapte duc la anxietate, la aparitia de patologii afective, iar de aici pana la violenta, nesocotirea oricarei cenzuri morale nu este decat un pas. Oamenii sunt derutati vazand ca sunt promovate persoane fara scoala, cu un comportament adesea primitiv, intreprinzatori care si-au facut averi din activitati ilicite sau chiar din violenta. In lipsa de alte modele, oamenii imprumuta aceste atitudini, valori, acest stil de viata ce li se pare lor cel mai eficient. Modelul tinerilor a ajuns sa fie smecherul, smenarul, descurcaretul, chiar hotul, jefuitorul. Sa ne mai miram ca ni se intampla asa cand fii de generali, politisti, odraslele acestora sunt implicati in afaceri dubioase, murdare, in furturi de masini straine, in trafic de droguri si cafea, in orgii sexuale. Frustrati inainte de vreme, tociti afectiv si moral, lipsiti de speranta, tinerii nostri se refugiaza in canale, in drog si alcool, in sex, in bande de cartier sau, intr-un caz mai fericit, in fuga din tara.
     Tot o forma de violenta este si abandonarea si vinderea copiilor. Nu mai putin de 10.000 de copii sunt abandonati anual in Romania. Sa recunoastem ca e o cifra inspaimantatoare. Practic, se creeaza o adevarata fabrica de viitori delincventi si mai ales de suferinzi. Mizeria, lipsa de afectiune, de speranta vor duce inevitabil la violenta. Nu intamplator baroana Nicholson a informat Comunitatea Europeana in legatura cu situatia dezastruoasa a copiilor institutionalizati, mai concret a copiilor abandonati de parinti in orfelinate. Este de-a dreptul incalificabil ca diferitele forme de agresivitate sa se manifeste impotriva celor mai slabi, a celor fara aparare (copii, batrani, caini). Pe buna dreptate apreciaza psihologii ca atunci cand iti omori tovarasul, pe cel care te insoteste si te pazeste, respectiv cainele, deschizi o cutie a Ponderei, bulversezi un intreg sistem de valori.
     Nu in ultimul rand, la proliferarea violentei continua si modul defectuos in care se aplica legile, se realizeaza actul de justitie. Omul e pus in situatia sa faca nenumarate drumuri la instante pentru a obtine un drept care i se cuvine in lumina celei mai elementare evidente. Si nu o data omul isi face singur dreptate, lovind si ucigandu-si semenul. Te intrebi daca n-ar fi necesar sa luam exemplul americanilor si sa distribuim arme cetatenilor obisnuiti pentru a se apara, mai ales de hoti, agresori si criminali. Cert este ca violenta nu se poate combate decat cu opusul acesteia - cu dragoste, toleranta si intelegere fata de aproape. Fiecare pentru sine nu e o solutie. Violenta nu este o fatalitate, e un simptom al unei boli si, ca orice boala, ea isi are terapia ei de vindecare. Totul este sa vrem!
Gheorghe JURCA