Desi toata lumea jubileaza dupa summitul de la Göteborg
Cu o promisiune nu se face integrare!
     Este cu adevarat posibil ca summitul de la Göteborg sa insemne pentru Romania un moment istoric: cel al deciziei de integrare, caci documentul final al reuniunii sefilor de stat si de guvern din Uniunea Europeana contine un paragraf cat se poate de clar: "Eforturi speciale vor fi facute pentru sprijinirea Romaniei si Bulgariei". Mai mult decat atat, premierul suedez Goran Persson a explicat in amanuntime la ce se refera paragraful respectiv: "... candidatii ramasi in urma trebuie ajutati sa recupereze handicapul pe care-l au fata de altii. De aceea, Romania si Bulgaria trebuie sa primeasca asistenta suplimentara din partea UE". Concluzia, pentru majoritatea gazetarilor romani este aceea ca, iata, "Europa nu numai ca nu intelege sa ne abandoneze, ci, dimpotriva, isi intensifica eforturile de a ne sprijini".
     Si mai avem si alte motive de bucurie. Baroneasa Emma Nicholson si-a "nuantat" pozitia exprimata in proiectul de raport prin care recomanda sistarea negocierilor cu Romania. Se pare, asadar, ca premierul Adrian Nastase are o putere de convingere mai mare decat ne-am inchipuit. Trebuie sa recunoastem ca acesta este un succes, caci nu se intampla prea des ca inaltii reprezentanti europeni sa dea inapoi. Daca au spus odata un lucru, asa ramane. Nu stim ce argumente a folosit premierul roman, este posibil insa ca baroneasa sa-si fi dat seama ca nu a evaluat corect situatia din tara noastra, ba poate chiar ca a fost dezinformata cu privire la eforturile ce se depun de catre Guvern pentru rezolvarea problemei copiilor defavorizati, aflati in situatii de criza. De asemenea, ca favorabila trebuie privita si vizita lui George W. Bush in Europa, desi America ne priveste in continuare cu raceala, de la inaltimea bogatiei si arogantei sale de "jandarm mondial". Un jandarm caruia, nu va fie cu suparare, Romania i-a stat mereu alaturi de 10 ani incoace, in ciuda pozitiei sale geostrategice dificile, la doi pasi de "ursul moscovit" gata oricand sa iasa din hibernare. In scenariile extinderii NATO nu se tine cont, oare, de faptul ca in '99 avioanele Aliantei au zburat pe deasupra Romaniei si nu a Slovaciei, iar in prezent echipamentele pentru Kosovo se transporta pe soselele si caile ferate romanesti, nu pe cele din Letonia sau Estonia? Un senator american sustinea recent ca se pot gasi cu usurinta 100 de motive pentru care Romania sa nu fie admisa in NATO. Dar exista doua argumente in favoarea integrarii, mai "tari" decat oricare 100 de contraargumente: locul Romaniei pe harta Europei si pozitia ei constant pro-americana din ultimii 10 ani!
     Totusi, chiar daca Europa ne-a spus din nou "da", iar NATO da semne ca ne vrea "daca ne facem temele", nu avem inca motive sa jubilam. Caci, desi presedintele Bush afirma ca "Nu va mai fi o noua Yalta. Soarta popoarelor Europei nu va mai fi obiect de targuiala. Toate democratiile europene de la Marea Baltica la Marea Neagra au dreptul la securitate si libertate" noi trebuie sa fim constienti ca de reforma economica, de o economie de piata sanatoasa depinde, in mare masura, acceptarea noastra. Si poate ca e si din vina noastra faptul ca Europa continua sa ne impuna umilitoarea servitute a vizelor. Sigur, Romania spune "da" Europei si structurilor euro-atlantice, din 1990 incoace. Va fi ea in sfarsit observata, acceptata si primita cu demnitatea neafectata? Nu stim inca daca avem motive sa ne bucuram. Caci cu o promisiune nu se face integrare!
Ioan HANTULESCU