Cu ochii pe mass-media
PSD - un partid cu joben
     Dupa lupte seculare care au durat vreo cativa ani, PDSR si PSDR s-au unificat intr-un cadru fastuos, a carui eleganta a fost subliniata de aproape toate mijloacele de informare in masa. *"Supershow la Sala Palatului! Ai fi zis ca a venit Michael Jackson sau Tina Turner. Sau ca, in buricul Bucurestilor, s-a adunat echipa lui Jean Michel Jarre sa testeze efectele speciale asupra romanilor pentru a pregati un concert de proportii. Afara, nici urma de proletari cu pancarte melitand din maxilare "Noi muncim, nu gandim", gata sa-ti puna mana in gat daca nu intri in cor. In fata erau masini de lux, soferi pedanti, girofaruri de parca se desfasura un mare banchet. Momentul in care cele doua sigle ale partidelor, proiectate de o parte si de alta a scenei, s-au reunit apoteotic intr-una singura, si sala a aplaudat, nu a fost decat un efect scenic sincronizat expresiv si cu valoare de simbol. Fortele implicate in debarcarea lui Ceausescu - numite intai CFSN, apoi FSN, apoi FDSN, apoi PDSR - si-au luat un nume politic definitiv si si-au creat pedigree-ul necesar unei recunoasteri internationale nestingherite. PSD, rezultat din asimilarea PSDR de catre PDSR, are acum tot ce-i trebuie. Un petic de istorie, putere politica, bani, relatii internationale. Am putea spune ca si ideologie (mai ales pe hartie). In viata cotidiana, PSD va trada inca destule scapari nostalgice prin reactiile nervoase ale unor membri. La inghesuiala sau din neatentie, varfurile PSD nu vor putea uita ce-au fost. Dar, pe ansamblu, si mai ales in aparenta, partidul castiga in modernitate. Nu mai e dominat de sapca, basca si manivela. E racordat la miscarea europeana, are politicieni scutiti de presiunea zilei de maine (unii dintre ei sunt chiar foarte bogati) si nu se mai poate purta ca o formatiune politica ce ridica saracimea peste noapte pentru a-i ciomagi pe imbogatiti. Mai mult, PSD-ul rezultat in urma acestei operatiuni de imagine, sprijinita si de confratii din alte tari europene, nu se mai poate intoarce nici la comunism, nici macar la o siropoasa perestroika. E obligat din toate partile sa se comporte ca un partid reformator, democratic si dispus sa-si asume modernizarea tarii. PSD-ul lui Adrian Nastase, dupa tot acest tapaj modernist, nu mai poate reveni la atitudini de manivela si salopeta. S-ar face de rasul lumii. In plus, o asemenea atitudine ar intra in conflict violent cu interesele oamenilor-cheie, care ar fi obligati sa accepte ca au prea mult". (Cornel Nistorescu in "Evenimentul Zilei" din 18 iunie) *O formatiune atat de nurlie precum PSD are, desigur, atributele unui irezistibil magnet care, inca din ziua aparitiei sale pe scena politica, a atras o serie intreaga de disparuti de la alte partide. De amorul artei unii dintre acestia s-au inscris chiar in timpul Congresului, fapt care i-a determinat pe comentatori sa se gandeasca la pericolele ce dau tarcoale trandafirilor *"Nastase are deja o problema, stand pe ditamai mormanul. Anume: ispita pe care o reprezinta. Valul de oportunisti va fi greu de oprit. Fiecare are o afacere de rezolvat, rubedenii de capatuit, o slujba de cerut. Solutia cea mai simpla este sa te dai cu puterea. Sa amesteci cariera profesionala cu administratia, afacerile cu politica. Gestionarea unui asemenea partid, in care navaleste toata lumea, nu e lucrul cel mai simplu. Va fi greu pentru Nastase sa isi fereasca fundul de buzele care vor dori sa il pupe. Cum romanul are scoala politica a lui Ceausescu, usor cade la fandacsie, ajunge la aplauze si scandari. Formele sunt esentiale chiar si in politica, unde lucrurile par sa mearga mai curand de-a valma si la intamplare. Nu numai fondul. Venind la nunta cu tot partidul dupa el, dupa ce a tinut un congres si a luat votul, Athanasiu a trecut onorabil prin incercare. El nu arata a dezertor, a musca aterizata pe felia cu miere. Chiar daca a fost bombanit, a ajuns cu bine in garnizoana lui Nastase. Ceilalti au alta situatie. Au pierdut influenta prin partidele lor, s-au certat cu liderii mai mult sau mai putin charismatici si au parasit transeea. Unii au plecat pentru ca li s-a parut lipsit de sens sa ramana intr-un partid care distribuie vazduh. In noul PSD, marele partid atat de promitator, oportunitatile sunt nenumarate. Despre convingeri, nu are rost sa vorbim. Mai o ambasada, o prefectura, un minister. Ceva-ceva tot se gaseste pentru politicianul pricajit. In plus, este preferabil sa te afli in tabara invingatorilor. Prin alte parti e saracie, vreme rea. Ti se pot intampla tot felul de accidente. Problema lui Nastase este nu cum sa creasca partidul, ci cum sa il stabilizeze, cum sa ii inghete macar pentru o vreme cresterea. Boala de care sufera acum ex-PDSR se numeste elefantiazis. E drept ca respectiva boala se face numai la guvernare. Cand treci in opozitie, se vindeca. PSD este mai putin astazi un partid, cat un conglomerat cu tot felul de materii. Oameni de diferite opinii, interese, ideologii, sensibilitati politice s-au strans in acest cort. El arata tot mai mult ca si CDR odata. Liberali, social-democrati, crestin-democrati laolalta. Cat nu sunt amenintari la guvernare si exista o perspectiva buna, nu e nici o problema. Asta, mai ales cat are ceva de impartit acestei armade de postulanti. Un an, doi. Dar la prima turnanta, cand zarea socialismului victorios se va intuneca, atunci sa te tii... Parca il vad pe Nastase oferind o republica pentru o martoaga. Ma intreb daca se va repezi cineva din anturaj sa i-o ofere. In business, unii au inteles dupa mintea lor ca profitul se privatizeaza, iar pierderile trec la bugetul statului. Si in politica se practica acelasi obicei... Mercenarii, profitorii de meserie, mustele sunt niste clarvazatori, incearca sa afle o clipa mai devreme cine se prabuseste si mai ales cine vine la putere. Ca sa migreze o zi mai devreme. Fiti cu ochii pe ei. Sunt mai inarmati decat mama Omida si interpretii lui Nostradamus sa afle ce este pe cale sa se intample. Dupa ultimele desfasurari, PSD are perspective minunate. Au jucat si au castigat. Bingo..." (Stelian Tanase in "Curentul" din 19 iunie) *Chiar daca are si el un trandafir in sigla, Partidul Democrat, care si-a schimbat garnitura de conducere tot la sfarsitul saptamanii trecute, nu sta pe roza ci se confrunta cu spinul reprezentat de temperamentul noului sau lider. Acesta s-a infipt puternic in linia intai a partidului scotand-o, practic, din circulatie *"Sacrificarea unora dintre greii partidului este o decizie care in principiu merita aplaudata. Mai ales ca unii dintre ei au o biografie suficient de incarcata, fie din vremea cand au poposit pe la guvernare, fie din actiunile lor politice mai apropiate de tehnicile sabotajului si diversiunii. Eliminarea tuturor risca insa sa-l coste scump pe initiator. Prin actiunea sa de vineri, Traian Basescu a reusit sa intareasca grupul firav al nemultumitilor din partid - constituit imediat dupa alegerea sa ca presedinte - cu cateva piese cu adevarat grele. Fara indoiala ca Petre Roman nici n-a sperat intr-o astfel de minune. Invins zdrobitor la alegerile de acum o luna, fostul sef al democratilor parea sa nu mai aiba nici o speranta in a aduna in jurul sau ceva persoane cu care sa incerce o constructie politica noua, in interiorul sau in afara PD. Primul semnal ca lucrurile s-au schimbat in favoarea lui a fost dat de aplauzele cu care a fost salutata intrarea sa in sala Consiliului National, vineri dimineata. A fost o surpriza chiar si pentru Roman, mai ales ca persista inca imaginea iesirii deplorabile din scena in seara in care a pierdut sefia PD. Acum, probabil ca ii va fi mai usor sa se faca ascultat de unii dintre vechii sai colaboratori care l-au tradat insa, cu cateva luni in urma, in favoarea lui Traian Basescu. Tradarea va fi usor uitata, pentru ca in Partidul Democrat ea este aproape un titlu de glorie. O fac aproape toti, fie ca e vorba de parteneri din interior, fie de cei aflati in aceeasi coalitie sau in diverse combinatii politice. A facut-o acum si Traian Basescu, care i-a dat brutal in laturi pe cei ce au fost alaturi de el in batalia impotriva lui Roman si a Simonei Marinescu. Exemplu: Bogdan Niculescu - Duvaz, unul dintre principalii artizani ai intrigilor si manevrelor de culise care l-au ajutat pe primarul general sa devina presedinte al PD. Rasplata: la nici o luna dupa victorie, Basescu l-a eliminat, inlocuindu-l cu un mai tanar om de casa, Liviu Negoita. (...) Problema lui Traian Basescu pare sa fie, de fapt, una singura: el nu poate supravietui politic in vremuri de pace. Cel mai bun teren de afirmare este campul de lupta, unde stie sa manevreze trupele, sa aleaga armele, sa-si atraga inamicul in capcane si, in cele din urma, sa-l zdrobeasca, Asa a facut cu Victor Ciorbea, asa a facut si cu Radu Vasile si, mai apoi, cu Petre Roman. A castigat puncte in confruntarile directe cu Chirita sau Oprescu ori, mai recent, cu Adrian Nastase ajuns premier. A aruncat in stanga si dreapta cu acuze, ironii sau grosolanii. Nu le-a menajat nici pe femei, nu i-a crutat nici pe demnitarii straini. Pentru el starea de lupta permanenta este motorul care ii face sa se miste rotitele mintii, mainile si muschii fetei sau ochii. Ori de cate ori este prins la inghesuiala intr-o discutie serioasa, aplicata, in care insa n-are cu cine polemiza, se vede putinatatea ideilor si a cunostintelor sale politice. In astfel de situatii, e in dificultate, e vulnerabil. Dupa infrangerea lui Roman, Traian Basescu ramasese fara adversari, iar excesul de adrenalina trebuia intr-un fel folosit. Si atunci, s-a indreptat impotriva celor din jur, lovind fara prea mare discernamant. I-a invins si pe acestia si, din nou, a ramas fara tinta. Ce va urma? Poate propriul partid?" (Adrian Ursu, in "Adevarul" din 18 iunie)
Maria Lucia MUNTEANU