Viata ca un salt mortal
•Chefurile lungi si dese, cheia marilor succese
     Au existat si vor exista intotdeauna oameni bogati si oameni saraci, in toate tarile din lume. Dar parca la noi bogatii sunt prea bogati, iar saracii prea saraci. S-a vorbit odata de legea venitului minim pe membru de familie, o lege cu adevarat europeana, care ar crea o "plasa de siguranta" pentru familiile nevoiase (prea numeroase in Romania), pentru care viata e un zilnic "salt mortal", ca al trapezistilor de la circ. (S-a vorbit, de fapt, de proiectul unei astfel de legi, despre care, in momentul de fata, nu mai stim nimic.) Cumplit si dureros este insa faptul ca in timp ce unii lupta zilnic cu amaraciunea de a nu avea nici macar o bucata de paine pe masa, pentru altii viata se scurge "in ritm de dant", ca un sir necurmat de chefuri. Exact dupa "modelul" ala dinainte de 1990: "Chefurile lungi si dese, cheia marilor succese..." Pai da, ca atunci, aia care faceau orgii pe la "Coltul rosu" sau pe la cabanele si localurile Partidului unic, aia care (numai ei) aveau acces la bunatatile importate din zona "capitalismului putred", aia care aveau acces la "shop"-uri, (ca numai ei aveau valuta), erau oamenii "de succes", in fata carora pana si legea era, asa, un fas! Ei erau personalitatile care "munceau" dand din gura pana le pocneau falcile, "ostenite". Erau descurcaretii epocii, care ne ingretosau cu suficienta lor capatuita.
     Astazi, avem o alta generatie de descurcareti (uneori chiar progeniturile si rudele celorlalti, sau chiar ei insisi, aceiasi!). Azi sunt capitalisti seriosi, sau oameni politici pe care-i doare-n cot de orice ideal: libertate, natiune, popor, lege, dreptate, adevar etc., toate astea sunt pentru ei "gogosi" de varat pe gatul sarmanilor flamanzi, chemati sa voteze din patru in patru ani. Ei, descurcaretii zilelor noastre, (ai caror copii umplu salile de biliard si cabaretele sau umbla cu masini somptuoase din care suna, data la maxim, muzica proasta), ei sunt aceia care fac legea in Romania, ei "vegheaza" la aplicarea ei, domniile lor sunt marii financiari care gandesc sisteme economice "de piata", intre doua chermeze cu sampanie si muieri despuiate.
     Mai concret, ei sunt aceia care au gandit economia asta de tip "sandvis vegetarian": o felie de paine deasupra (painea lor alba), o felie de paine dedesubt (painea neagra a economiei ilegale din care, uneori, tot ei se infrupta) si la mijloc o frunza de salata care e bugetul de stat si hrana necajitilor. Sigur, statul nu trebuie sa aiba prea mare pondere ca proprietar, dar nici nu poate fi despuiat de tot. Tot ei sunt aceia care procedeaza azi, nu la o reducere cu 30% a structurilor birocratice, ci la o redistribuire a personalului din aceste structuri in alte zone... la fel de caldute. Ei sunt aceia care s-au saturat de "prea marea libertate a presei" si ar dori sa-si impuna "pumnul de vedere", ca sa ne vada cat mai usor de varat dupa gratii, tot dupa un model comunist: "Foaie verde matostat, cum casti gura... te-am legat!"
     Si va rog sa nu ma intrebati la care "ei" ma refer. Ii veti recunoaste si dvs., usor: burtile si cheliile celebre, zambetele unsuroase, ochii marginiti de pungi vinete (semn al ficatului mustind de bauturi scumpe), mainile grasulii, umede ca pielea broastelor moi si puhave, ca niste pernite, costumele, cravatele, masinile, vilele lor etc., de la inaltimea carora nici nu se mai vad oamenii. Ii stiti si ii vedeti si dvs. zilnic de multi ani. De prea multi ani...
Ioan HANTULESCU