Reminiscente ale "epocii de aur"
Promovarea nonvalorilor si izgonirea geniilor
     Cuprinsi de o sfanta manie patriotarda (cu iz proletar), nationalistii romani ferventi si-au pus mainile in cap auzind ca tinerii nostri de aur, castigatori la olimpiadele internationale, doresc mai degraba sa studieze in strainatate decat pe plaiul asta unde behaie mioritele manele. Dar nu si-au pus "iubitorii de patrie" nici o clipa intrebarea: ce sansa li se ofera geniilor romanesti in tara lor de bastina? (Poate doar aceea de a deveni umile creaturi ploconite in fata marunteniilor lor, oamenii zilei, politicieni, administratori, birocrati sau afaceristi). Edificatoare este situatia unui tanar barladean, Stefan Cosmin Buca, membru al Fundatiei "Henri Coanda", nominalizat pentru premiul "Nobel", a carui sansa de afirmare a constituit-o o bursa din partea Fundatiei "SOROS", gratie careia a absolvit cu diploma de elev de onoare "Coronada High School", din Lubbock - Texas. Ce l-ar fi asteptat in tara daca nu teribila "nivelare", dupa sistemul comunist, de care se pare ca inca nu am scapat? Caci, orice s-ar spune, in valorile romanesti se investeste prea putin si nu sunt recunoscute decat atunci cand primesc stampila "made in alta parte". Mai mult ca sigur ca Gabriel Liiceanu are dreptate atunci cand sustine ca "trecutul nu vrea sa se desprinda de noi", pentru ca principiul "nivelarii" - esenta a comunismului - a ramas la noi o lege, iar succesul nu este recunoscut ca o realizare personala ci ca o realizare exceptionala a sistemului, exact asa cum Nadia Comaneci era considerata un produs exclusiv al sistemului comunist (caci cei ce "ieseau din rand" si se realizau aiurea erau considerati tradatori!) Mai mult decat atat, cine iesea prin valoare din coloana in care marsaluiam "spre un viitor luminos" era considerat periculos, dupa cum spune acelasi Liiceanu: "... cine avea o explicatie ontologica a lumii, care iesea din cadrele institutelor de filozofie, cine scria un roman sfidand legile esteticii oficiale, cine facea un film care leza gustul triumfalist al sistemului trebuia laminat social, readus la ordinea numitorului comun si, la limita, fiind periculos prin exemplul pe care il dadea, eliminat". Da, la nivel cotidian, lupta dintre bine si rau lua in comunism forma luptei dintre cel care voia "sa faca ceva" si cei care isi dadeau mana pentru a-l impiedica.
     Acelasi lucru se intampla si astazi. Un intreg sistem se coalizeaza impotriva valorilor romanesti (prin nerecunoastere si nepretuire), apoi urla indignat ca-i fug geniile in alte tari. Asta in timp ce non-valorile sunt promovate mereu, de regula pe coodonate politice. Organizatorii de "curse cu obstacole" pentru Fetii Frumosi intelectuali de pe vremea comunismului (de fapt dezorganizatorii de astazi) au ramas in continuare sa-si faca treaba, nivelandu-ne, laminandu-ne, transformandu-ne intr-un zid de caramida rosie vopsit in culori democratice. Scrisoarea adresata de Gabriel Liiceanu primului ministru, cu prilejul afrontului pe care l-a adus Razvan Theodorescu lumii cartilor (fara de care lumea asta n-ar fi posibila), se incheie asa: "... la acel "club" in care noi, romanii, cerem sa intram (Europa - n.red.) organizatorii de curse cu obstacole trebuie sa ramana la poarta". Dar, dragi organizatori - dezorganizatori, nu va alarmati: salvarea natiunii romane s-ar putea sa vina tocmai de la oamenii de valoare pe care n-ati pus nici un pret si care isi fac o educatie adevarata pe alte meleaguri, unde putregaiul autohton nu-i mai poate ajunge. Singura noastra speranta este aceea ca vor fi destul de puternici la intoarcere, ca sa lupte cu o intreaga clasa (conducatoare) si ca nu se vor lasa descurajati de dezorganizatori!
Ioan HANTULESCU