Pe frontul privatizarii, guvernul a dat marea lovitura a deceniului
Vanzarea Sidex - o afacere reusita sau un chilipir?
     Cel mai mare combinat siderurgic al tarii (si unul dintre cele mai mari din lume) dar si cea mai mare gaura neagra a economiei noastre, in fapt aproape o gramada de fier vechi, situatie in care a fost adus de cele 1400 de firme capusa, a fost in sfarsit privatizat. Sidex Galati a intrat in proprietatea celui de-al patrulea producator mondial de otel, Grupul de firme anglo-indian LNM-ISPAT, care detine centre siderurgice in SUA, Trinidad, Canada, Germania si care a inregistrat anul trecut o cifra de afaceri de peste 6 miliarde de dolari. Combinatul a fost vandut cu o suma care la prima vedere pare un chilipir, adica circa 52-54 de milioane de dolari, care reprezinta 90 la suta din actiunile citadelei galatene (0,10 dolari/actiune circa 25.000 de lei). Cu aceasta suma s-au cumparat 1600 de hectare de teren si o firma, cea mai mare societate pe actiuni din Romania, care producea (in 1999) 3,23 milioane de tone de otel (inainte de 1989 combinatul producea circa 1 la suta din otelul elaborat in intreaga lume si era cel mai mare exportator al tarii). Aceasta este fata frumoasa a combinatului. Cealalta fata, care conteaza cel mai mult intr-o economie de piata, este ca la ora privatizarii Sidex Galati inregistra pierderi de 3609 miliarde de lei si avea datorii de peste 600 milioane de dolari, adica aproximativ 80 la suta din pierderile totale ale intreprinderilor din tara. O situatie dezastruoasa atat pentru combinat cat si pentru bugetul de stat care nu mai putea subventiona la nesfarsit cheltuielile legate de mentinerea in viata, pe linia de plutire, a combinatului. Subventii care proveneau din buzunarul nostru, al cetatenilor, care, iata, suntem taxati cu tot felul de impozite si biruri, pentru a tine in viata firme de stat falimentare.
     Deci, prima si marea lovitura data de guvernul Nastase in afacerea Sidex este ca marea gaura neagra a economiei a fost, in sfarsit, inchisa, lichidata, odata pentru totdeauna. Acest fapt este deocamdata si singurul lucru cert. Ce se va intampla in continuare vom trai si vom vedea. Sa speram ca nu se va intampla ce s-a petrecut la Tepro Iasi sau la Resita, pentru ca este stiut ca orice privatizare incalca teritoriul mafiilor locale care iata, la Galati, sunt formate din 1400 de firme capusa apartinand unor parlamentari, lideri de sindicat si tot felul de afaceristi ce au prosperat pe spatele combinatului. Acum, odata cu privatizarea, toti acestia au pierdut o vaca buna de muls. Se vor lasa ei trasi pe sfoara sau, din contra, vor trage sforile initiind tot felul de proteste si greve ce par spontane si naive? Daca noul proprietar LNM (Leksh Niwas Mital) se va tine de promisiuni, atunci totul va fi OK. Pentru ca, pe langa cele 54 de milioane de dolari, cumparatorul se obliga la o investitie in tehnologie si protectia mediului de peste 350 de milioane de dolari in urmatorii 10 ani si un capital de lucru de 100 de milioane de dolari. Cea mai importanta promisiune facuta de noul proprietar a fost aceea a pastrarii integrale a fortei de munca pe o perioada de 5 ani, desi asa cum recunoaste toata lumea, un numar de 27.500 de angajati inseamna o structura supradimensionata. Dar, cel mai important lucru este ca la Galati si mai ales la Bucuresti, dar si in alte 1400 de locuri din tara le-a fost taiata macaroana unor verosi locali ori centrali, care au supt din greu din Sidex si s-au lins pe boticuri in vile, masini de lux, excursii si alte nebunii ce se ivesc atunci cand banii nu provin din munca si sudoare. Asa cum provin banii unui patron care nu depinde nici de votul celor "multi si prosti", nici de sindicate si nici de partide, ci numai si numai de profit si de eficienta! Aici, intr-adevar, guvernul Nastase a dat marea lovitura!
Gheorghe CIUL