Unde sunt inaltele idealuri ale sportului?
     Sambata noaptea Gabriela Szabo - unul din marii sportivi pe care i-a dat Romania - a obtinut doar locul 8 in proba de 5000 m. Nu e ceea ce ne-am asteptat de la ea, insa nu e de blamat si nu merita sa nu o apreciem ca sportiv. Mai ales daca tinem cont ca totusi a adus o medalie de aur - singura pana acum la aceasta editie a Mondialelor - si ca a trebuit sa alerge si in serii, atat la 1500 m, cat si la 5000 m. Iar daca ne gandim ca titlul a fost castigat de o hoata - pentru ca a trisa e totuna cu a fura, iar in vestul salbatic pentru trisat rusoaica s-ar fi trezit cu un glonte in inima, nu cu o medalie de aur - nu merita sa ne facem sange rau. Daca din punctul de vedere al performantelor sportive nu putem avea decat toata stima pentru Szabo, nu acelasi lucru pot sa-l spun pentru caracterul ei, care este infect!
     Sa ne aducem aminte ca Szabo a aruncat cu mocirla in toate atletele romance care au adus medalii, recorduri mondiale si olimpice, faima si onoare tarii lor intr-o vreme in care Szabo era o mucoasa ce alerga prin curtea scolii. Cu atat mai de stimat sunt acele atlete, care au obtinut rezultate in pofida conditiilor vitrege de pregatire si a recompenselor materiale jenante pe care le primeau. Da, au fost si printre ele unele care s-au dopat, dar si-au primit pedeapsa la vremea respectiva. Insa covarsitoarea majoritate si-au incheiat cariera cu fruntea sus, respectate atat ca om, cat si ca sportiv. Ceea ce nu e cazul Gabrielei, care dupa ce a anuntat ca se retrage daca va concura si dopata, iat-o alaturi de aceasta pe pista! Au fost mai tentanti cei 60000 $ pe care i-ar fi obtinut in caz de victorie? Nu pot pricepe ce a determinat-o pe romanca sa concureze. Daca si-ar fi respectat promisiunea ar fi devenit erou si-ar fi ramas in istorie. Plus ca gestul ei ar fi putut avea mare efect pentru reintronarea corectitudinii in sport. Asa insa, Szabo va ramane doar un mare sportiv - cum a dat atatia Romania - dar nu si un model de urmat pentru copii. Eventual, poate fi folosit de parinti si profesori pentru a li se arata copiilor cum nu trebuie sa fie.
     Nu pot sa nu-mi amintesc de Nadia Comaneci, care este, indubitabil, cel mai mare sportiv pe care l-a dat Romania si va ramane in istorie ca singurul sportiv PERFECT! Statut pe care nici Pele, nici Magic Johnson ori Muhammad Ali nu l-au avut. Sa ne amintim ca atunci cand Nadia a obtinut primul 10 din istoria gimnasticii, Sport Illustrated a scris cu litere de-o schioapa: "She's perfect!" (pe romaneste: "Ea e perfecta!"). Insa ea a fost si a ramas un model pentru copii, atat ca sportiv, cat si ca om. Si, din cate stiu eu, n-a facut declaratii publice hazardate. E drept, si cel ce-a antrenat-o este nu doar un mare antrenor ci si un caracter extraordinar. Este vorba de Bela Karoly, primul antrenor din lume care a avut curajul sa-si scoata echipa din concurs in semn de protest fata de mafia din sport. Unde mai pui ca a scos-o fara acordul tovarasului! Ei, acela a fost unul din putinele momente in care am fost mandru ca sunt roman si nu m-as fi dat pe toti americanii la un loc, iar la rusi ma uitam de pe Himalaya! Bine, trebuie sa recunosc ca, fara a fi nationalist, intotdeauna i-am considerat pe rusi sub rangul nostru. Nu numai din cauza nivelului de trai, ci plecand de la civilizatie si de la inclinatiile spre democratie, de care depinde intr-o oarecare masura si nivelul de trai.
     Sa ne amintim ca Valentin Ceausescu a retras Steaua de pe teren intr-o finala a Cupei Romaniei ca urmare a arbitrajului. Si bine a facut. Dupa cum tot corect s-a procedat dupa Revolutie, cand acea Cupa i-a fost data echipei Dinamo, care, dupa regulament, o merita, desi a castigat-o fara glorie. Gloria i-a ramas tot Stelei, care a fost prima echipa din lume ce a avut curajul sa se retraga de pe teren la asemenea nivel, ca protest pentru incorectitudine.
     Recent am avut exemplul unui alt mare sportiv, Ion Tiriac. Pus intre a suspenda o sportiva gasita dopata, dar pe care el o considera nevinovata, si a nu-si respecta promisiunea de a suspenda orice sportiv gasit dopat, a ales demisia din functia de presedinte al Comitetului Olimpic Roman. Mare caracter!
     Ba, pe vremuri era si un premiu ce se acorda pentru fair-play sportivilor care preferau sa fie corecti, chiar daca aceasta corectitudine a dus la pierderea pozitiei fruntase. Ce vremuri! Imi mai amintesc ca multi mari sportivi ai lumii din anii '50 - '60 au spus ca sportul le-a format si caracterul. Da, era vremea cand arenele sportive erau sanctuarele corectitudinii, nu locul invartelilor mafiote, patronate chiar de Comitetul International Olimpic, ca acum.
Florin SILEA