După cum a hotărât Parlamentul
În România e mai bine să fii bou!
     Ura! Vine neamţu, să vadă mormântul lui tac'su de la Ceanu Mare şi în cinstea lui se gătesc drumurile româneşti ca de sărbătoare. Şi nu numai drumurile, pentru care s-a alocat suma de 51 de miliarde de lei, dar s-au refăcut marcajele, a fost înlocuită reţeaua de apă potabilă, s-a văruit biserica etc. (Cred că mulţi primari regretă că n-au şi ei câte-un mormânt de-ăsta glorios în ţintirimul comunal.) De acord, lucrul ăsta trebuia făcut, că nu-ţi vine cancelarul în vizită toată ziua, dar nu putem să nu fim întristaţi de semnificaţia gestului, ca atare. Ca şi repararea, asfaltarea şi celelalte pregătiri de la Ceanu Mare, reforma românească a fost până acum o cârpeală de ochii lumii. Adică de ochii străinilor că noi, românii, nu cred că suntem consideraţi ca aparţinând "lumii".
     Cel mai elocvent exemplu cu privire la modul în care ne privesc "gestionarii destinului românesc" este recenta "Lege a zootehniei". Potrivit acesteia, crescătorii de animale nu mai au voie să trateze vitele, porcii, găinile etc. după cum îi taie capul. Se interzice cu desăvârşire înfometarea, însetarea, mutilarea sau vătămarea animalelor. De asemenea, exploatarea animalelor până la aducerea lor într-o stare de oboseală excesivă. Şi, mai mult decât atât, este interzisă stresarea animalelor. Deşi animalele pot fi stresate, în fond, de orice: de zgomote, de ambient, de prezenţa unor oameni, de neîmperechere la timp etc. Cum, Doamne iartă-mă, te poţi apropia de un purcel să-l tai şi să nu-l stresezi? Cum să procedezi cu un măgar încăpăţânat care nu mai vrea să-şi ducă povara, de stresat ce e? Te pomeneşti că n-ai voie nici să-l înjuri. Dar, oare, boului mai ai voie să-i spui bou? Dacă se simte stresat sau, mâine-poimâine, te trezeşti dat în judecată pentru insultă ori calomnie? Poţi să deochi vreo viţeluşă dacă te uiţi mai lung, poţi jigni o vacă (una cu acte de "lăptăriţă-eroină" în regulă) dacă o compari cu o doamnă intelectuală şi, la fel, ajungi în faţa instanţei dacă-i spui unei curci, din complezenţă, boieroaică... O stresezi!
     Dincolo de glumă, de multă vreme am constatat că oamenii nu sunt foarte apreciaţi în ţara asta. Iar dintre oameni, cei asupra cărora se apleacă mai mult iubiţii noştri conducători sunt neproductivii. Desigur, deplângem starea în care se află pensionarii, şomerii, handicapaţii, copiii instituţionalizaţi etc., dar ni se rupe inima de oamenii care muncesc pe brânci, pentru nişte salarii de mizerie. Angajatorii se plâng şi ei (pe bună dreptate) că plătesc prea mult la bugetul de stat pentru fiecare angajat, dar plăţile lor se îndreaptă spre sacul cu bani din care sunt hrănite cohortele de neproductivi. Fiecare persoană activă din ţara asta ţine, de fapt, în spinare două trei persoane care nu fac nimic, decât consumă. Nu din vina lor, dar nici din vina noastră. Pe deasupra, sunt patroni care încalcă frecvent drepturile angajaţilor şi, în timp ce ei îşi ridică vile somptuoase, salariaţilor abia li se oferă cât să trăiască de pe o zi pe alta. În pofida eficienţei Inspectoratelor teritoriale de muncă, numeroşi angajatori ţin "în probe" personal doar până îşi execută vreo comandă şi rulează astfel permanent oameni după oameni, pe care se prefac că îi plătesc, îi pun să lucreze în locuri şi în condiţii periculoase, îi batjocoresc prin atitudine sau limbaj, îi condiţionează să muncească peste programul de opt ore fără vreo retribuire suplimentară etc. Ce să mai vorbim? Îi tratează pe bieţii angajaţi mai rău decât pe animale (şi cei mai răi sunt patronii români, nu străinii!) În concluzie, propunem onor-Parlamentului să "pro... mulgă" o lege prin care să se interzică înfometarea, însetarea, obosirea excesivă şi stresarea angajaţilor, că sunt oameni şi ei. Dacă nu, ziceţi-ne tuturor "măi animalelor", dar trataţi-ne cum se cuvine, altfel murim cu zile.
Ioan HĂNŢULESCU