Fotbal şi iredentism
     Aşadat, deseară, la Budapesta, pe Nepstadion, Hagi et Comp. îşi va încrucişa săbiile cu husarii lui Gellei, încercând să scrie o nouă şi glorioasă pagină în cartea războiului româno-maghiar dus în tranşeele fotbalului. Suflarea împătimiţilor sportului rege din cele două ţări vecine este conectată la cea mai înaltă tensiune, aşteptând victoria culorilor naţionale în această partidă considerată pe drept cuvânt una a marilor orgolii. Din păcate însă pentru vecinii noştri de peste Tisa, acest meci care trebuie tranşat în teren cu mijloace pur sportive, cu deplin fair-play, transcende sfera obişnuită a întrecerii propriu-zise, căpătând conotaţii politice. După cum transmit agenţiile de presă, maghiarii vor folosi acest prilej pentru a-şi manifesta deşănţatul lor naţionalism, xenofobia şi ura interetnică, nostalgia după vremuri de mult apuse când pe harta Europei exista o Ungarie mare. În chiar ziua meciului, fanii iredentismului maghiar ţin să-şi dea în petec, demonstrând profunda lor antipatie faţă de România, dezacordul faţă de Tratatul de la Trianon, prin care, chipurile, le-a fost smulsă Transilvania. Aceşti arhangheli ai extremismului naţionalist vor să aţâţe focul, mai bine zis să-l întreţină, căci el a fost aprins dintotdeauna, al resentimentelor vis-a-vis de regimul de la Bucureşti care după opinia lor duce o politică ce lezează interesele minorităţii maghiare din România. Nădăjduim că marea majoritate a suporterilor şi inclusiv a fotbaliştilor maghiari vor privi acest meci ca pe unul al onoarei şi demnităţii, ca pe o întrecere dusă cu mijloace strict sportive, în care cel mai bun să învingă.
     N-am fi sinceri până la capăt dacă nu am spune că fotbalul românesc se află de mult în căutarea primului succes pe pământ maghiar la nivel naţional şi credem că a sunat ceasul ca el să se producă. Avem o echipă indubitabil mai valoroasă şi mai galonată decât cea maghiară, iar în cele din urmă plusul de valoare trebuie să-şi spună cuvântul. Fotbaliştii tricolori se află în pragul participării la cea de-a patra ediţie consecutivă a Campionatului Mondial, în timp ce ungurii nici nu mai ştiu de când nu au fost la un turneu final. Desigur, că pentru a ne pune în valoare calităţile tehnico-tactice superioare, talentul jucătorilor este nevoie şi de o mobilizare exemplară, de o determinare deosebită, ştiind nu de acum, ci dintotdeauna că ungurii joacă împotriva românilor cu o cerbicie şi o motivaţie psihologică ieşite din comun. Şi chiar dacă honvezii dispun de o grupare modestă, ei pot deveni redutabili prin dorinţa viscerală de a ne învinge şi a menţine activul din palmaresul întâlnirilor în favoarea lor.
     Sperăm că diseară şi credem că steaua lui Hagi va fi în urcare şi ca antrenor. A fost un jucător de clasă mondială şi are ambiţia disimulată de a deveni şi un coach de aceeaşi anvergură. Prietenii maghiari atât din interiorul ţării cât şi din afara fruntariilor ei trebuie să ştie că în timp ce românii se află în lumea mare a fotbalului, ei orbecăiesc mereu după ea şi bat la uşi închise. Asta e roata istoriei. A fost odată un Puşcaş, acum e un Hagi. Suntem convinşi că diseară la Budapesta, Hagi şi ai lui vor face istorie şi odată spărgându-se gheaţa vor urma alte şi alte victorii la care aspiră o generaţie de fotbalişti extrem de talentată. Hai România!
Gheorghe JURCĂ