Cu ochii pe mass-media
În întunericul fertil al corupţiei
     Deşi există români cărora fotbalul le este tot atât de străin precum limba arabă, se pare că pana de curent de pe stadionul Giuleşti, la fel de mediatizată pe mapamond precum declaraţiile lui C.V. Tudor privind oploşirea teroriştilor de către preşedintele Ion Iliescu, a pus pe gânduri întreaga naţiune şi, evident, breasla jurnaliştilor autohtoni, indiferent de specialitatea fiecăruia. În opinia lui Ioan Groşan, răul se trage de la "ciumeţii balonului rotund". Cel puţin aşa reiese din tableta cu acest titlu publicată în "Ziua" din 1 octombrie *"Nu obişnuiesc să mă amestec în treburile colegilor mei de la secţia "Sport", dar ceea ce s-a întâmplat săptămâna trecută cu echipele noastre în Cupa UEFA depăşeşte cadrul strict al fotbalului şi dă o imagine despre ceea ce se petrece în general în România. Pe scurt, în jurul balonului rotund (ca de altminteri în jurul oricărui domeniu de unde se poate câştiga rapid, substanţial şi fără bătaie de cap - domeniul forestier, de pildă) s-au adunat o droaie de foşti miliţieni, foşti activişti, foşti bişniţari şi foşti ţuţări de prin ministere, adică foşti şi eterni ciumeţi, care au făcut din campionatul intern cel mai redutabil somnifer al după-amiezilor de week-end. Îi interesează, ca pe toţi cei de teapa lor, un singur lucru: să vâre cât mai mult în teşcherea. De aici şi transferurile dubioase, unde una declarăm şi alta fumăm, de aici şi accidentele mortale în lipsa unei maşini de salvare adecvate, de aici şi muşamalizarea afacerilor de dopaj, de aici şi penibilele justificări cu pana de curent de pe Giuleşti ş.a.m.d. De fapt, pana asta n-ar trebui să mire pe nimeni; ea a fost numai semnul de suprafaţă al beznei absolute în care, de ani buni, trăieşte fotbalul nostru intern. Iar ca să se facă în fine lumină, nu "generatorul" Federaţiei ori al Ligii trebuie pornit, ci unul mult mai de sus. Dacă nu cumva şi acolo există aceste fiinţe-amoebe care nu pot trăi şi nu se pot simţi bine decât în întunericul fertil al corupţiei". *Analizând campionatul intern sub imperiul unei tristeţi iremediabile, Viorel Moţoc, a văzut "lumina de la capătul eşecului": *"Din parangheliile şi cumetriile campionatului cotidian ni se trag parastasele şi înmormântările echipelor româneşti în cupele europene. O ţară unde molahii Tata Jean şi Pinalti sunt liderii spirituali ai Ligii păstorite de ayatollahul Mitică, o asemenea ţară, dacă poate fi numită aşa, e condamnată să rămână la periferia lumii fotbalistice civilizate. Singurele isprăvi cu care ne mai putem mândri ar fi că Dinamo şi Braşovul au izbutit să piardă la un scor identic cu cel din tur, că Steaua a reuşit să nu ia bătaie pe teren propriu şi că, în fine, Rapidul a rezistat eroic o sută şi ceva de minute, până când a luat un gol care a stins nocturna în Giuleşti. Experţi în otrăvirea fântânilor şi pârjolirea holdelor, am ajuns să fim, iată, cei mai importanţi producători de beznă de pe suprafaţa continentului UEFA. Mai urmează să ni se întrerupă apa, să ne debranşăm de la termoficare şi să ne închidem telefoanele. Şi când ne va mai suna cumva, din greşeală, Europa ar auzi următorul mesaj: "Abonatul UEFA se află în afara ariei de acoperire. S-a retras în munţi. Vă rugăm, reveniţi peste 1000 de ani". "Academia Caţavencu" nr. 514) * În "Evenimentul Zilei" din 29 septembrie, pana de curent de la Giuleşti a devenit, sub semnătura lui Cornel Nistorescu, subiect de editorial intitulat: "Mulţi cititori ne-au telefonat la redacţie pentru a spune că pana de curent de pe Giuleşti ne-a făcut de râs în Europa! Cu riscul de a-i supăra, nu le-aş împărtăşi părerea. Nu sunt de acord cu gazetarii care au găsit o explicaţie. Bezna a eliminat Rapidul! Ce să spun! De unde puteam avea atâtea cabluri electrice noi? Ca să nu mai vorbim despre conductele de apă. Dacă s-ar fi spart una la mijlocul terenului, iar ne făceam de ruşine? Păi nu se sparg ţevi toată ziua prin Bucureşti şi prin ţară? Şi cablurile nu se "fumează" pentru că sunt vechi sau le mai iau din când în când buldozerele în lamă? Ne-am făcut de ruşine doar în măsura în care vrem să părem cu toate noi şi bune când, în realitate, sunt vai de mama lor! Dacă nu se întâmpla nimic şi rămâneam cu păcatele noastre, era mai bine?! Nu conştientizam cum stăm. Ba, pana asta de curent ne-a ajutat să ne amăgim o dată în plus. Putem da vina pe ea, nu pe jucătorii Rapidului care, pe lumină, au jucat ca nişte bezmetici. E mai simplu să ne supărăm pe cabluri şi pe ţevi, pe arbitri sau pe UEFA decât să recunoaştem că echipele româneşti arată ca nişte caricaturi. E mai comod să acceptăm ca un club-fanion al fotbalului românesc - Steaua - să fie condus de un barbugiu şi un cârciumar, decât să ne trezim la realitate. E mai comod să-l fluierăm pe Ionel Gane pentru că joacă la o echipă elveţiană decât să ne zbatem să jucăm, să muncim şi să câştigăm ca şi elveţienii. Chiar îi urâm pe cei care reuşesc, aici sau pe aiurea, tocmai pentru că s-au smuls din resemnare şi mediocritate şi concurează la nivel european. Câţi dintre români joacă în străinătate şi sunt numărul 1? Douăzeci-treizeci? Plus Violeta Beclea şi Gabriela Szabo? Mai ştiţi câţiva? Nu cumva miza mică în care ne ducem viaţa e să jucăm prin Bulgaria, prin Turcia, prin Ungaria şi să fim rezerve în Europa civilizată? Care români domină pe acolo?La Zürich nu s-a întrerupt lumina şi tot penibili am fost! La Trieste am făcut figuraţie. Steaua arată ca o echipă de pitici. Ştiţi de ce? Pentru că fotbaliştii gândesc şi ei ca antrenorii sau ca preşedinţii de cluburi. Mai dăm şi noi un gol, un tun, luăm un ban, tragem o maşină făţoasă, o căsuţă, o gagică şi zicem că suntem realizaţi! *În cazul presei marea problemă ar fi că ea nu se minte doar pe sine ci şi, vorba ceea, poporul. Procesul a fost disecat cum se cuvine de Stelian Tănase în "Curentul" din 29 septembrie *"Mass-media este în declin. Cauza: situaţia financiară proastă, căderea pieţei de publicitate etc. În plus, o campanie de aducere la ascultare a jurnaliştilor este dusă de diverşi domni & doamne din zona Puterii. O fac pentru că au misiunea asta, din exces de zel, din teamă, din calcul? Asta e linia! Indiferent că jurnaliştii lucrează în presa scrisă, la radio, pe micul ecran, ei simt tot mai strâns laţul. De exemplu, jurnalele de ştiri TV sunt epopei ale membrilor Cabinetului. E o odisee care îl înfăţişează pe înţeleptul Ulisse (Năstase) şi echipajul său (miniştrii) înfruntând primejdiile guvernării. Obstacolele sunt FMI, grevele de la Reşiţa, Opoziţia, atacul terorist de la NY. Până şi Cotrocenii sunt umbriţi de activitatea febrilă a Serviciului de propagandă din Palatul Victoria. Nu numai Guvernul ţine la respect mass-media. Intervin adesea grupuri de interese economice, oameni de afaceri potenţi care dictează ce şi cum să fie arătat publicului. Destui jurnalişti scriu invers decât susţin în particular. Întrebaţi de ce, răspund: "Trebuie să mănânc." sau "Mi-e frică, nu vezi ce se întâmplă?" Văd, bineînţeles, că văd. Telejurnalele sunt asemănătoare celor din anii '80. Le salvează culoarea şi faptul divers: câini storciţi, sinucigaşii de pe căile ferate, drogaţii şi curvele. Altfel, totul ar fi ca pe vremuri(...) Această propagandă ni se livrează ca şi cum ar fi informaţii obiective. Dacă s-ar aplica un "P" pe ecran, atunci ar fi OK. Dar, din păcate, comentariile, propaganda şi ştirile sunt amestecate cu bună-ştiinţă. Scopul este să ni se transmită că o ducem bine, că repurtăm succese. E o manipulare de proporţii. Reuşita unei asemenea întreprinderi este totdeauna relativă. Nu trebuie să afli de la televizor cât de bine o duci. E suficient să te uiţi în frigider sau în portofel. În plus, efectele unei asemenea campanii sunt de scurtă durată. Preţul? Mass-media îşi pierde credibilitatea şi audienţa. Banii oferiţi de Guvern contra propagandă sunt un măr otrăvit. E un pariu pierdut. O negustorie păguboasă. Iar efectele asupra societăţii - extrem de nocive. O să ajungem - ca înainte de 1989 - să nu mai deosebim adevărul de minciună. Numai drogaţii şi curvele mai dau aparenţa că suntem o ţară normală. Cel puţin în jurnalele de ştiri de la televizor."
Maria Lucia MUNTEANU