Potrivit principiilor diplomaţiei moderne
NATO se poate extinde... între două cafele!
     Ne aşteaptă o iarnă grea, fără îndoială. Zilnic apar semnale în presă cu privire la disperare, sărăcie, foame, mizerie, la tentative de sinucidere pentru datorii, la copii şi bătrâni care sunt nevoiţi să apeleze la mila publică pentru a supravieţui etc. Dar, orice s-ar spune, astea sunt deja lucruri obişnuite. Nu numai de la revoluţie încoace, ci de mult mai multă vreme la noi, în România. Ca şi crimele, violurile, accidentele de circulaţie etc., disperarea a tot mai numeroşi români aflaţi sub pragul de sărăcie a intrat într-o jenantă zonă a banalităţii. Atât de mult ne-am obişnuit cu Răul suferinţei cotidiene încât uneori nici nu mai avem suficientă sensibilitate de a percepe Binele, aşa în formula lui firavă ce abia se întrevede. Orbiţi de viscolul dezamăgirii noastre, care ne spulberă speranţele de 11 ani încoace, întunecaţi şi încrâncenaţi din pricina neputinţei "sisifice" a liderilor români, am început să nu mai avem ochi pentru "opaiţul" care, iată, parcă a început să pâlpâie undeva, în noaptea istoriei care se scrie azi, aici.
     Am folosit dinadins termenul de "opaiţ", ca să nu existe nici o confuzie cu promiţătoarea "luminiţă de la capătul tunelului" pe care, din nefericire, n-am apucat s-o vedem sub legislatura precedentă. (Sau poate că şi ea s-a întrezărit uneori, dar n-am avut noi ochii suficient de deschişi). Lăsând deoparte metafora, să venim cu precizări concrete referitoare la elementele pozitive ale politicii româneşti din ultima vreme. Mai întâi este vorba de semnarea acordului de împrumut "stand by" cu Fondul Monetar Internaţional graţie căruia România obţine 380 de milioane de dolari, iar pe total, prin atragerea altor sume de pe pieţele financiare, peste un miliard de dolari. "Acordul reprezintă un semnal pozitiv pentru că toţi creditorii şi investitorii străini sunt asiguraţi că politicile macroeconomice ale ţării sunt în regulă şi nu se vor trezi că Guvernul va deprecia moneda naţională peste noapte, aşa cum s-a întâmplat în ultimii ani", declară Theodor Stolojan, preşedintele Consiliului Naţional al PNL, poate cel mai bun cunoscător al sistemului şi mecanismelor economiei de piaţă, pe care le-a studiat şi aplicat din interior, la ele "acasă"."În acelaşi timp, adaugă liderul liberal, acest acord permite României să obţină sume importante de bani de la Banca Mondială sau alte surse externe, adică aproape 1,5 miliarde de dolari, care vor intra în ţară cu o dobândă până la şapte la sută."
     Reacţiile specialiştilor străini la aprobarea acordului "stand by" nu s-au lăsat prea mult aşteptate. Agenţia internaţională pentru analiza şi evaluarea riscului de ţară World Markets Research Centre (WMRC), o companie de evaluare a mediului de afaceri care acoperă 185 de ţări, a îmbunătăţit cota de risc economic de ţară al României, de la "3" la "2,5", precizându-se că factorii care au contribuit la decizia de revizuire în creştere a calificativului menţionat sunt: stabilitatea politică a României, hotărârea Guvernului de a continua procesul de reformă, rezultatele economice pozitive, precum şi creşterea rezervelor externe ale ţării în ultima perioadă. Şansa uriaşă de care dispune ţara noastră este confirmată şi de Sharon Raj, analist pentru România al Agenţiei internaţionale de rating "Fitch IBCA", care consideră că "semnarea acordului cu FMI va transmite un semnal puternic investitorilor străini, în special în condiţiile în care contextul economic global este nesigur..." Cu alte cuvinte acest acord este confirmarea faptului că România reprezintă un element de stabilitate acum, în pofida "turbulenţelor" economico-financiare mondiale.
     Am început precizarea elementelor pozitive ale politicii româneşti cu semnarea acordului "stand by", pentru că acesta reprezintă un sprijin substanţial, palpabil, pentru ţara noastră. Dar n-ar trebui să ignorăm un alt element care s-ar putea dovedi în timp cel puţin la fel de favorabil: relaţiile cu America. Acordul de staţionare a trupelor americane pe teritoriul nostru, semnat recent, va atrage după sine responsabilităţi dar şi avantaje de natură militară şi economică (soldatul american şi prezenţa lui undeva, în lume, este garanţia vie a stabilităţii pentru investitorul american). Apoi vizita premierului Adrian Năstase în SUA şi rezultatele ei ne determină să fim optimişti. Atât cu privire la lobby-ul românesc, care începe să se facă simţit, cât şi la recunoaşterea faptului că România a avut şi are o poziţie corectă în aceste vremuri tulburi, poziţia cuvenită unei ţări democratice, care aparţine lumii civilizate şi îi recunoaşte valorile. Este acesta pentru noi un moment de mare însemnătate, politica echilibrată, românească, fiind recunoscută până şi de senatorul Tom Lantos, "vârful de lance" al lobby-ului pro-maghiar din SUA!
     Ar trebui să adăugăm aici importanţa relaţiilor personale ale premierului Năstase cu Dick Cheney (devenit membru AGVPS din România!) şi mai ales cu preşedintele Bush, cu care primul nostru ministru a avut ocazia să se întreţină timp de 30 de minute la Casa Albă, deşi în programul oficial stabilit la plecarea din Bucureşti a delegaţiei române nu era cuprinsă o astfel de întrevedere. "... În mod evident, va exista un răspuns pozitiv din partea Alianţei, cu ocazia reuniunii ce va avea loc la Praga anul viitor", a declarat Adrian Năstase, după discuţia cu preşedintele Bush. Mai mult decât atât, presa a preluat cu entuziasm şi a difuzat o informaţie potrivit căreia, în timp ce Dana Năstase, soţia premierului nostru se întreţinea amical cu d-na Laura Bush, preşedintele Americii a intrat în încăperea unde se aflau cele două doamne şi... a confirmat extinderea Alianţei. Nu-i nimic de mirare aici. Nu-i aceasta prima decizie politică majoră care se confirmă la o "şuetă", între două cafele. O astfel de declaraţie făcută oarecum în intimitate poate sugera în orice caz faptul că preşedintele Bush este de partea României, în privinţa integrării ei în NATO.
Ioan HĂNŢULESCU