Cu ochii pe mass-media
Lovitură de imagine a Palatului Victoria
     Dacă în intervalul 2-7 octombrie 2001 premierul Adrian Năstase a fost subiectul a 37 de ştiri, difuzate de cele mai importante posturi autohtone de televiziune, devansând pe toată lumea, inclusiv pe d-l Ion Iliescu, cu numai 27 de semnalări, fără îndoială că apogeul carierei sale mediatice a fost atins în SUA, odată cu apariţia în emisiunea celebrului Larry King. În orice caz turneul premierului în SUA şi în Anglia a fost unul dintre subiectele cele mai mediatizate din ultima perioadă. Tonul relatărilor şi al comentariilor a fost predominant optimist, chiar dacă s-au făcut auzite şi temeri privind felul în care vor fi valorificate noile oportunităţi apărute în relaţiile cu Occidentul. A fost de asemenea sesizată şi, pe alocuri, ironizată lovitura de... imagine pe care Adrian Năstase a dat-o în detrimentul preşedintelui Ion Iliescu, *Astfel, în opinia Rodicăi Ciobanu, Năstase a ajuns "mai sus decât Dealul Cotrocenilor". *"Ion Iliescu, la Erevan; Adrian Năstase, la Washington. Mare distanţă, şi nu doar geografică. Şeful statului român se întreţine amical cu preşedintele Kocharian, premierul discută cu George W. Bush, Colin Powell şi Dick Cheney, cei mai ocupaţi oameni ai planetei. Preşedintele vizitează o fabrică armeană de coniac; prim-ministrul deschide, sunând din clopoţel, bursa din New York. Iliescu poposeşte la memorialul dedicat celor 1.600.000 de armeni ucişi de către turci; Năstase calcă în "zona zero" de la WTC. Săptămâna viitoare, Iliescu pleacă în SUA, dar nu va putea face, politic vorbind, nimic din ceea ce Năstase să nu fi făcut deja. Este pentru prima dată când, în plan politico-diplomatic, rolul unui prim-ministru român este mai important decât al preşedintelui. S-ar putea obiecta că Ion Iliescu nu merge în State într-o vizită de stat, ci la reuniunea ONU, că agenda şi protocolul sunt altele, iar o întâlnire cu George W. Bush nu este, totuşi, exclusă, Administraţia Prezidenţială străduindu-se din greu să o obţină. Însă, chiar de-ar fi să se petreacă, ar putea afla Iliescu mai multe decât a auzit Dana Năstase în salonul Primei Doamne, unde preşedintele american a intrat pe neaşteptate şi i-a comunicat: "Ştiţi, am decis lărgirea NATO!"? De altfel, în acest prim an de mandat, preşedintele Iliescu a fost invitat într-o singură vizită de stat, dar a participat la o mulţime de consfătuiri internaţionale în Europa, unele economice, altele pe teme de integrare în UE şi NATO, potrivindu-i-se ca o mănuşă reuniunea de la Moncloa, Spania, unde a regăsit originile ideii dragi lui: aceea a reconcilierii naţionale. Adrian Năstase nu a călătorit atâta şi nici nu a făcut mai mult în domeniul relaţiilor internaţionale, rezervat, de obicei, preşedintelui. Însă americanii par să fi dat tonul. Primirile, convorbirile de la Washington şi New York arată că ei şi-au ales, în România, un partener de dialog". ("Adevărul" din 5 noiembrie) *Pentru Tia Şerbănescu polul social-democrat a devenit un adevărat "Adrianopol", după cum reiese din "Bref"-ul său publicat în "Curentul" din 6 noiembrie *"Vizita d-lui Năstase la Washington, cu primirile la Casa Albă, a stârnit un entuziasm disproporţionat în gazetele din ţară, care au uitat, se vede treaba, că au mai transmis asemenea succese (cam sub acelaşi iscălituri) şi în anii anteriori, fără ca acestea să fie confirmate pe plan intern şi care nu s-au soldat cu nimic altceva în afară de dezamăgiri. Sunt bune vizitele la Casa Albă, nimic de zis, dar, dacă acasă nu se întâmplă nimic, rămânem doar musafiri (şi nu cetăţeni) ai Occidentului. Cei mai mulţi au savurat însă, cu această ocazie, avansul pe care d-l Năstase l-a luat faţă de d-l Iliescu, rămas un fel de lider de cartier, prin comparaţie cu premierul, care a devenit adevăratul lider al ţării şi interlocutorul Occidentului. Fără îndoială că d-l Năstase a câştigat partida cu d-l Iliescu, dar întrebarea e dacă schimbarea de la vârful PSD, de altfel mult întârziată, e un motiv de bucurie sau de melancolie. Faptul că, la 12 ani de la revoluţie, conducerea României a reuşit să mute accentul de pe vechiul nomenclaturist Iliescu pe ginerele nomenclaturii Năstase arată cât de greu se fac schimbările la noi şi cu cât de puţin am ajuns să ne mulţumim. Mare victorie, într-adevăr! Încurajat de schimbare, d-l Brucan a anunţat că "PSD s-a aşezat la guvernare până-n 2008". E posibil. Dar asta înseamnă că aceia care, schimbându-l pe Ceauşescu cu Iliescu cu 10 ani mai târziu, au făcut cel mai prost comunism din Europa de Est, au toate şansele acum, schimbându-l pe Iliescu cu Năstase tot cu 10 ani mai târziu, să facă şi cel mai prost capitalism din zonă. Dacă d-l Brucan are dreptate, atunci, în 2008, se vor încheia şi cei 20 de ani în care dânsul prevedea că România va învăţa democraţia - dacă nu cumva va uita în următorii ani ce-a apucat să înveţe în primii 10. Sunt destule semne că Adrian Năstase începe să fie sedus de cultul propriei personalităţi şi că polul social-democrat din jurul axei sale devine un adevărat Adrianopol". *Va fi fost o "vizită istorică?" se întreabă Cornel Nistorescu în "Evenimentul zilei" din 5 noiembrie *"Două vizite şi "jumătate" la Casa Albă, în mai puţin de 24 de ore, întâlniri cu membri importanţi ai administraţiei, cu senatori influenţi (John McCaine, Joseph Liberman), plus o întrevedere cu George W. Bush l-ar putea urca pe Adrian Năstase în al nouălea cer. A dat lovitura. Tentaţia de a gândi astfel, chiar dacă are câteva argumente, poate duce la o amăgire cruntă. Din ceea ce a făcut în ţară, premierul nu avea destule argumente pentru un succes istoric. Doar contextul special în care se află americanii, decizia parlamentului de a declara România ca aliat "de facto" al NATO şi carambolul relaţiilor l-au dus în situaţia de a putea spune că a avut o vizită de succes. Sigur, Adrian Năstase s-a mişcat bine şi s-a ales cu câteva gesturi care nu trebuie trecute cu vederea. Dar nici nu pot fi considerate o victorie epocală. În loc să aibă parte de o recunoaştere americană pentru marile schimbări izbutite în România, Adrian Năstase a primit mai degrabă un cec în alb pentru a trece la efectuarea lor. Fără a-l onora, premierul român va rămâne doar cu mândria de a fi avut nişte contacte politice intense şi diverse, dar care nu înseamnă o angajare a SUA în nici un fel. De ce scriu toate acestea? România a mai fost primită cu onoruri şi încredere în America. Au fost şi declaraţii promiţătoare, şi încurajări, şi planuri de bătaie. Cu ce ne-am ales? Cu nimic! Iluştrii noştri reprezentanţi au venit acasă, s-au umflat în pene că au fost felicitaţi de americani şi pe urmă s-au îmbătat cu succesul. Au ţinut-o mai departe cu stilul de până atunci, ba unii s-au şi crezut lideri regionali şi au dovedit că n-au înţeles nimic din cuvintele frumoase culese de la administraţia americană. După mai multe "vizite de succes" sau "vizite istorice", România a ajuns până la a nu mai avea vreo şansă pentru NATO şi un fel de codaşă a plutonului. Acum, lucrurile s-au relansat. Întrebarea este dacă Adrian Năstase va repeta experienţa nefericită a îmbătării cu apă rece. Ştiu că mulţi se vor supăra, dar tentaţia mea este să răspund "Sigur că da!" Să fie de data asta altfel?" *Alexandru Lăzescu nu exclude un răspuns afirmativ la această întrebare, dat fiind faptul că, "după 11 septembrie, am intrat într-un context geostrategic profund schimbat" *"Rezervele occidentale faţă de întârzierile în reforma economică, faţă de corupţia generalizată din ţară, faţă de menţinerea unor personaje controversate în fruntea serviciilor secrete nu s-au diminuat semnificativ, dar au trecut în planul doi. (...) Statele Unite, Occidentul în general, au nevoie de un sprijin cât mai larg în lupta împotriva terorismului, mai ales în plan politic. Cu atât mai mult cu cât mersul evenimentelor duce către o potenţială repolarizare a lumii pe alte axe decât cele cu care eram obişnuiţi. Aşa se face că, peste noapte, relaţiile cu Rusia au fost reconsiderate în mod esenţial, ceea ce pentru noi poate fi bine sau rău, în funcţie de aranjamentele bilaterale între Moscova şi Washington în ceea ce priveşte extinderea NATO. Cert este că, indiferent de decizia care va fi luată în privinţa extinderii anul viitor la Praga, americanii doresc să-şi consolideze legăturile cu toţi aliaţii potenţiali. În aceste condiţii, nuanţele pălesc semnificativ, aşa că, deşi, atât faţă de preşedintele Ion Iliescu, cât şi faţă de PSD, în ansamblu rămân probabil reţineri semnificative, guvernul condus de Adrian Năstase a devenit un partener acceptabil. E o victorie importantă a premierului, mai ales că şi Bruxelles-ul, şi principalele instituţii financiare internaţionale par tot mai mulţumite să trateze cu un Executiv mai coerent decât cele cu care a avut de a face în timpul trecutei guvernări". (revista 22, nr. 610).
Maria Lucia MUNTEANU