Un buget care nemulţumeşte pe toată lumea
     Bugetul de stat pentru anul 2002 a intrat în malaxorul dezbaterilor pe toate palierele: în Parlament, pe stradă, în familie. Fiecare îşi numără bănuţii pe care îi vor primi din feliuţa bugetară ce i-a fost alocată: ministerele - raportându-se la valoarea Produsului Intern Brut, muritorul de rând, bugetar, la valoarea salariului minim pe economie. Şi cum ne-am obişnuit în ultimii 11 ani, se perpetuează aceeaşi coincidenţă: debutul dezbaterilor pe marginea bugetului începe simultan în Parlament şi pe stradă, prin mitinguri sau greve de protest, mai mult sau mai puţin justificate. Premierele realizate de Guvernul Adrian Năstase, de a prezenta bugetul pe anul viitor încă din cursul acestui an şi realizarea concordiei sociale prin pactul sindical realizat încă din campania electorală sunt umbrite de ultimele manifestări politice şi sociale. Dacă peste opoziţia politică din Parlament, actualul guvern va trece probabil destul de uşor, doar PD şi PNL (ale căror procente însumează 14%) pronunţându-se ferm împotriva bugetului, manifestările din stradă trebuie să-i ridice premierului Adrian Năstase unele mari semne de întrebare. Logodna sindicatelor cu Guvernul poate lua sfârşit acum când peste 10.000 de profesori, cercetători şi funcţionari publici s-au strâns sub geamul Executivului, alintându-i cu sloganuri de genul: "N-avem bani pentru căldură iar pe voi vă doare-n... MERCEDESURI". Probabil că tot în... MERCEDESURI sau în Jeep-uri îi doare şi pe marii lideri de sindicat care nu au participat şi nu au "girat" manifestările sindicale din aceste zile. La începutul acestei săptămâni, guvernul s-a confruntat cu cea mai amplă mişcare de protest, atât prin complexitatea sa cât şi prin gradul de reprezentativitate al nemulţumiţilor. Sărăcia cadrelor didactice şi a cercetătorilor este mai mare decât a celorlalte categorii de bugetari, iar cei 10.000 de oameni care au ieşit în stradă reprezintă interesele celor peste 1 milion de salariaţi din acest domeniu.
     Protestul profesorilor pare să dea tonul altor revendicări sociale. La Braşov, peste 7000 de angajaţi de la Roman au ieşit în stradă, (re)amintindu-i premierului promisiunile din campania electorală şi cele din primele luni de guvernare, promisiuni demagogice care se întorc ca un bumerang lovind în guvernul social-democrat. Sindicatele din industria de apărare se agită şi ele de câtva timp sub presiunea termenului de 1 ianuarie 2002, când alţi 30.000 de oameni vor îngroşa rândurile şomerilor români. Şi "tinerii" şi "vechii" pensionari sunt nemulţumiţi de pensiile corelate şi recorelate; judecătorii şi procurorii se consideră victime ale Legii bugetului pe anul 2002 şi exemplele pot continua.
     Cert este că aşa cum ne-am obişnuit în ultimii 11 ani, bugetul de stat întocmit de toate guvernele postdecembriste are o singură constantă: reuşeşte să nemulţumească pe toată lumea. Pentru că privaţii îi consideră pe bugetari nişte privilegiaţi, ei simţindu-se "jumuliţii" pe seama cărora se strânge marea parte a banilor de la buget. Bugetarii se împart şi ei în două categorii: cei de lux şi cei de la coada plutonului... bugetar. Primarii şi preşedinţii de consilii judeţene încearcă cu greu să acopere financiar noile servicii care le-au revenit prin... descentralizare. Din păcate, Guvernul Adrian Năstase cade în aceeaşi greşeală ca şi predecesoarele lui: duce o politică de împărţire a sărăciei, o "strategie" care s-ar traduce prin următoarele fapte: să luăm de la cei săraci şi mulţi (plătitori de impozite) şi să dăm la cei mai săraci. Realitatea este că în sectorul reformei bugetare nu s-a făcut aproape nimic. Unii au rămas "mai bugetari" ca alţii, s-au înmulţit ministerele, a crescut numărul agenţiilor guvernamentale şi implicit schemele centrale şi judeţene. Se constată aceeaşi discrepanţă între lefurile bugetarilor bogaţi (din sectorul energetic, din Parlamentul României, din administraţia centrală şi cele locale) şi bugetarii săraci (profesori cercetători, funcţionari publici etc.). Aceleaşi discrepanţe se manifestă şi între cei care lucrează la stat şi cei din sectorul privat, unde baza este salariul minim pe economie. Că nu degeaba peste 80% din români visează la un scaun plătit... de stat.
Dana MOTREANU