Editorial

Prima pagină
Curier județean
Ultima oră
Alte căutări în arhivă
Reveniți la ziua de azi
După întâlnirea premierilor Adrian Năstase şi Victor Orban
Subvenţionăm sau taxăm agricultura şi ţăranul român?
Guvernul vrea să facă din făină ungurească pită românească!
     Premierul Adrian Năstase s-a întâlnit la sfârşitul săptămânii trecute în cadrul Reuniunii CEFTA cu premierul Victor Orban al Ungariei. O întâlnire care s-a soldat, în plan economic vorbind şi mai ales în ce priveşte agricultura, cu noi divergenţe româno-maghiare. Practic este vorba despre faptul că, în Ungaria, în anul 2002, vor fi mărite subvenţiile acordate producătorilor agricoli, fără a se atinge însă nivelul celor din ţările Uniunii Europene, unde este ştiut că subvenţiile agricole sunt extrem de ridicate. Anunţându-l pe Adrian Năstase despre această intenţie, Victor Orban a dat o grea lovitură politicii agricole a guvernului român dar mai ales ţăranilor noştri şi tuturor producătorilor agricoli care vor falimenta pe capete în faţa avalanşei de produse agricole ungureşti, care şi aşa au invadat deja ţara şi mai ales Transilvania. Pentru că, în esenţă, mărirea subvenţiilor va stimula şi mai mult exporturile de produse agricole din Ungaria, care vor fi mult mai ieftine şi deci implicit mult mai competitive şi atractive ca preţ decât cele româneşti. Şi uite aşa, în loc să fie stimulat şi ajutat, ţăranul român va deveni şi mai sărac. Aceasta mai ales că politica guvernului privind subvenţionarea agriculturi este în corelare directă cu Legea exploataţiilor agricole care prevede că vor fi subvenţionate doar exploataţiile de peste 110 hectare. Practic, de subvenţii vor beneficia mai mult fostele IAS-uri, decât micile proprietăţi şi ferme agricole ţărăneşti. Aceasta mai ales în Transilvania, unde, este ştiut, proprietăţile agricole sunt mult mai fărămiţate din varii motive, inclusiv datorită reliefului. Se va ajunge astfel în situaţia ca foarte puţini ţărani să beneficieze de subvenţii şi să-şi poată lucra pământul, aşa cum a fost cazul şi cu acordarea milionului pentru un hectar de teren cultivat, dimensiune sau normă pe care prea puţini ţărani au putut-o atinge. De altfel, se pare că actualul guvern s-a specializat în emiterea a tot felul de reglementări ce nu ajută cu nimic pe cei săraci, căci aşa au ajuns acum şi ţăranii noştri (vezi reglementările privind subvenţionarea energiei termice, care nu permit unui şomer cu 540.000 lei ajutor lunar, să primească subvenţia dacă are un jaf de automobil tip Dacia 1100!).
     Pe de altă parte, rămânând tot la ţăranul român, să mai amintim faptul că de la 1 ianuarie 2002 se va introduce impozitul pe teren agricol pentru toţi cei care deţin mai mult de 10 hectare de teren (agricol, forestier, păşune, fânaţ, livezi etc.). Adăugând la aceasta şi faptul că producătorii agricoli au plătit şi taxa de drum pentru motorina folosită la arături (taxă nerestituită datorită birocraţiei din Ministerul Transporturilor şi Agriculturii) avem o imagine mai clară a dramei pe care o trăieşte ţăranul român, tot mai bătrân, mai bolnav şi mai sărac. O demonstrează faptul că mii de hectare de pământ zac în paragină iar efectivele de animale sunt tot mai mici, fapt ce face ca preţurile să crească mai ceva ca buruienile din holde. Talpa ţării este astfel batjocorită ca pe vremea turcilor, ruşilor şi mai nou a ungurilor care ne invadează cu produsele alimentare după modelul invaziei cu haine şi bijuterii turceşti. Controlul Ungariei asupra Transilvaniei în plan economic va cunoaşte astfel în anul 2002 noi dimensiuni, iar bieţii noştri ţărani vor fi puşi tot mai mult în situaţia de a nu-şi putea cultiva pământurile moştenite de la daci, astfel că sloganul "fie pâinea cât de rea, tot mai bună-i ţara mea" va dispărea şi el, că din făină ungurească nu se poate face pită românească! Oare premierul nostru nu înţelege acest lucru? Şi încă ceva: Bani sunt, dar când ai 25 de ministere şi două parlamente, faţă de 8 ministere şi un singur parlament în Ungaria şi când toate structurile agricole de pe vremea lui Ceauşescu se menţin (ba s-au înmulţit) ei nu mai ajung la producători, căci sunt acaparaţi de birocraţii din ministere, agenţii, regii, companii şi tot felul de direcţii şi inspecţii agricole.
Gheorghe CIUL