Bătălia anticorupţie
     Anul 2002 poate fi caracterizat ca un an crucial pentru România, aşa cum de fapt l-au definit atât oficialii de la Bruxelles cât şi guvernanţii de la Bucureşti. Este anul NATO, performanţele guvernului Năstase urmând a fi judecate după verdictul ce se va da la Praga vis-a-vis de intrarea sau nu în Alianţa Nord - Atlantică. Există, pentru prima dată după 1989 o conjunctură internaţională extrem de favorabilă pentru atingerea acestui obiectiv, conjunctură creată de evenimentele tragice de la 11 septembrie din America. Problema este dacă şi pe plan intern România va face progresele aşteptate de mai marii Alianţei şi în special de SUA care i-au şi sugerat premierului să accelereze reforma economică şi restructurarea armatei şi mai ales americanii doresc ca lupta împotriva corupţiei să devină prioritatea numărul unu, azimutul guvernării pesediste, dacă tot vorbim noi de o alianţă militară la care vrem să aderăm.
     Iată deci, că nu întâmplător, ci la sugestia SUA, la sfârşitul anului trecut atât preşedintele cât şi premierul au declarat că eliminarea corupţiei reprezintă o chestiune vitală pentru societatea noastră deoarece acest fenomen subminează temeliile economiei, ale mediului social şi alungă investitorii străini. Bătălia contra corupţie se anunţă însă foarte grea pentru că ea va trebui să înceapă cu oameni grei din partidul de guvernământ şi din administraţia publică. Şi nu este vorba aici numai de Banca Română de Scont, de FNI şi de afacerile lui Vântu, ori de corupţia din armată dezvăluită în "Raportul Armagedon", ci de structuri puternice din PSD care ar putea reacţiona dur şi ar putea împărţi în două partidul lui Năstase şi ar transforma în amintire unitatea de monolit afişată în 2001. Afirmând aceasta ne gândim atât la Nicolae Văcăroiu cât şi la faptul că Ion Iliescu este singurul preşedinte dintre ţările candidate atins de o anchetă judiciară în UE. Greu, deci foarte greu pentru Guvernul Năstase de a se lupta cu corupţia în propria casă sau patru case câte o avea. Dar lupta anticorupţie a devenit problema numărul unu atât pentru Comisia Europeană cât şi pentru oficialii NATO iar dacă nu se vor face paşi concreţi în următoarele luni (după modelul celor făcuţi pentru eliminarea vizelor Schengen) atunci se va risipi şi capitolul politic şi de imagine externă dobândit în ultima vreme.
     Pentru combaterea corupţiei există strategii, există şi soluţii, avem în ţară experţi, comisari, misiuni şi agenţii de consultanţă şi asistenţă pe lângă guvern, poliţie, parchet, vămi, justiţie şi armată. Un singur lucru ne mai trebuie: voinţa şi decizia politică de a acţiona şi de a face curăţenie în guvern, în parlament, în partid(e) şi mai ales în ministere şi administraţie publică. Iar primul lucru care ar trebui făcut este eliminarea puzderiei de norme şi acte confuze, interpretabile ca şi de instituţii inutile, paralele, care transformă oamenii cinstiţi în corupători. Ne trebuie o lege clară a partidelor care se înfruptă din banii publici şi care au pus pe butuci şi sistemul bancar românesc de la care s-au "împrumutat" pe sprânceană, băgându-l în faliment.
     Din păcate, pe frontul combaterii corupţiei, anul nou a început prost, prin reeşalonarea datoriilor faţă de stat a unor mari datornici, după o listă ţinută secret. Iar la Cotroceni, preşedintele Iliescu a început şi el "bătălia în forţă" printr-o serie de graţieri pentru luări de mită şi trafic de droguri. În armată, "Raportul Armagedon" dezvăluie faptul că există o corupţie puternică care face ca armata noastră să nu poată face faţă nici unui atac, cu excepţia Bulgariei, ţară cu care mărşăluim spre NATO. Pe de altă parte, în timp ce eşalonările şi reeşalonările la buget se fac pe şest, marile regii de stat, un fel de hoit al economiei din care se înfruptă toată clientela de partid, cresc mereu preţurile la carburanţi, energia electrică, gaze naturale şi energie termică, astfel că pe spatele cetăţeanului să fie plătiţi de la buget tocmai cei mai corupţi funcţionari publici din justiţie, vămi, armată, poliţie, finanţe şi adminsitraţie, funcţionari care au ajuns cei mai bogaţi în vile, cabane şi autoturisme de lux. Rămâne deci de văzut dacă premierul Adrian Năstase şi preşedintele Ion Iliescu vor reuşi sau nu să se folosească de cazul Vântu şi "Raportul Armagedon" pentru a face curăţenie în partid, în armată şi în administraţie mai ales, delimitându-se de persoanele corupte chiar cu riscul ruperii partidului în două şi a unei alianţe sau mai bine zis a înghiţirii partidului lui Voiculescu care îşi exprimă întreaga disponibilitate în vederea cooperării cu oameni cinstiţi împotriva structurilor mafiote. La început de An Nou să-i dorim deci succes premierului Adrian Năstase în bătălia anticorupţie, astfel ca să poată bifa, după eliminarea vizelor, încă o victorie istorică: intrarea României în NATO. Doamne ajută!
Gheorghe CIUL