Curier judetean

În judeţul Alba se derulează
Programul de sănătate şi combatere a violenţei în familie
•În prezent 30 la sută dintre femei sunt victime ale violenţei
Ministerul Sănătăţii şi Familiei împreună cu Fondul Naţiunilor Unite pentru Populaţie (UNFPA) au făcut o analiză a rezultatelor înregistrate în primul an de implementare a proiectului "Sprijin pentru Programul de Sănătate a reproducerii şi sexualităţii în România", finanţat de UNFPA. Proiectul se derulează până în anul 2003 şi are ca scop întărirea capacităţii instituţiilor naţionale de a permite accesul la servicii de calitate în domeniul sănătăţii reproducerii şi sexualităţii, punând un accent deosebit pe serviciile acordate populaţiei dezavantajate. Prin această acţiune se urmăreşte sprijinirea autorităţilor locale din judeţele-ţintă: Alba, Tulcea, Hunedoara etc. în contextul reformei sistemului sanitar. Astfel, au fost instruite aproape 180 de persoane - asistenţi sociali, şomeri, profesori, elevi, casnice şi funcţionari ai primăriilor. S-a propus crearea unor condiţii legale, instituţionale şi educaţionale, care să asigure femeilor şi copiilor protecţie împotriva violenţei, reacţia autorităţilor împotriva violenţei, educarea tinerilor în spiritul respectului pentru partener (în cadrul cuplului), încurajarea femeilor şi copiilor să reclame acest gen de abuzuri. În curând va demara pregătirea personalului specializat în vederea asigurării condiţiilor de confidenţialitate şi siguranţă în instituţiile la care apelează persoanele agresate şi dezvoltarea unui sistem de monitorizare a violenţei. În prezent, 30 la sută dintre femei sunt victime ale violenţei şi nu au încredere în documentele ce atestă incidentul, existând şi problema costurilor ridicate ale unui astfel de act, iar IML, ca instituţie, are un efect depresiv asupra victimei.
Răzvan JURCĂ, Adriana DURIGĂ

Drogul - un paradis al iluziIlor, un flagel cu consecinţe tragice
     "E prea târziu, scrie disperat un elev. La început nimic grav, o senzaţie de bine, de detaşare. Apoi eşec, dependenţă, singurătate, goană disperată după bani. Nimeni nu te înţelege. Nimeni nu te ajută. Îţi dai seama prea târziu, că drogul nu e o soluţie. Mă cutremur când mă gândesc la cel mai bun prieten al meu, mort prin surprindere". "E prea târziu", sunt cuvinte care îndoliază o familie, o şcoală, o biserică, un psiholog, un medic şi întreaga societate fiind un semen al tău - pe care ai datoria morală, creştină - să-l iubeşti şi să-l ajuţi. E problema tragică a elevilor consumatori de droguri.
     Din presă aflăm că în România sunt peste 20.000 de consumatori de droguri, dependenţi, internaţi în spitale pentru dezintoxicare. Aceştia sunt cei identificaţi, dar suntem siguri că numărul lor este mult mai mare. România nu mai este o ţară de tranzit, ci una consumatoare de stupefiante. Nenorocirea cea mare este că majoritatea consumatorilor sunt recrutaţi din rândul adolescenţilor - vârsta cea mai periculoasă din viaţa omului - spun psihologii. E o vârstă incendiară, care pârjoleşte corpul şi arde sufletul. Copilului îi este dat să trăiască o creştere fantastică, i se deschide un drum spre izvoarele vieţii, o adevărată aventură cosmică. Aceasta e produsă de hormoni, care dau semnul de schimbare. Nu este uşor să te adaptezi la aceste schimbări, creşterea fizică cere o mare energie din partea adolescentului. El trebuie să lupte pentru a se simţi bine în noua lui piele. Se pune întrebarea când începe adolescenţa? Este dificil de-a da o dată fixă, fiecare dintre copii este un unicat. Fiecare începe să se schimbe când îi bate ceasul, care poate fi mai lung sau mai scurt. În privinţa drogurilor, statisticile din ultima vreme a coborât până la vârsta de 9-10 ani.
     Această creştere vertiginoasă a fizicului aduce cu sine o transformare a psihicului, o căutare a propriei identităţi. Părintele nu-şi mai recunoaşte fiul - a fost bun - acum ce se întâmplă? Încep conflictele - teribilismul şi vulnerabilitatea, originalitatea. Tinerii se simt neînţeleşi, de şcoală, de societate, simt că nu au nici un viitor în contextul naţional şi chiar internaţional, când omenirea se găseşte la un impas de autodistrugere şi de o degradare biologică. Cei bogaţi se ascund sub carapacea puternică a banilor iar cei săraci sunt manevraţi din umbră după dorinţele celor mai de sus. Raţiunea neformată a adolescentului devine un teren favorabil beţiei şi mai ales a drogului care a devenit din păcate o modă şi chiar un mit. Mărturisirile celor drogaţi sunt sincere şi cutremurătoare. Ei se simt singuri, fără ajutor. Iată ce declară Anca de 16 ani: "Nimeni nu te înţelege, tu eşti candidatul pe care-l ocoleşti. Acasă scandal, la şcoală, plictiseală. Pleci de la ore şi aştepţi seara să încerci drogul salvator. Şi tot aşa seară de seară până la dependenţă. Eşti deja prinsă în joc. Corpul îţi cere ceva mai puternic. Simţi că nu mai poţi face faţă. Lumea te ocoleşte. Nimeni nu mai e lângă tine, nimeni nu te ajută, familia, şcoala, Biserică, prietenii, colegii. Ajungi o epavă, un "gunoi". Nu rareori furi, te prostituezi. Vrei să se termine totul, şi se termină. O supradoză şi te prăbuşeşti pe o scară de bloc sau pe un maidan".
     Aceste apeluri disperate ar trebui să pună pe gânduri întreaga noastră societate şi cu toţii să luăm parte la combaterea acestui flagel, până nu-i prea târziu, cum ne spun elevii Ştefan, Anca etc. Urmărind cauzele constatăm că unul dintre factorii principali care ar trebui să se implice este familia, acest nucleu al societăţii unde creşte şi se formează "omul" dar el din păcate, în zilele noastre este neputincios - în familiile bogate apare drogul ca o consecinţă a abundenţei sau dezinteresului părinţilor prea ocupaţi, iar în familiile sărace apare drogul, ca o evadare din mizeria zilnică.
     Rămâne şcoala, alt factor educativ de importanţă majoră, dar care manifestă o totală indiferenţă, dascălul se mărgineşte în a-şi efectua orele impuse (şi aşa neplătite faţă de alte domenii). Însă a fi dascăl nu este o profesiune, este o vocaţie, o dăruire, nu te rezumi, tu ca dascăl, în a face numai reproşuri şi condamnări ci a căuta rădăcina răului, a-l înţelege şi mai ales a-l iubi pe elevul tău, care trece prin perioada de criză. În primele rânduri trebuie să fie prezent ca exemplu părintele profesor de religie din şcoală care să focalizeze forţele în a găsi "oaia pierdută" Catehismul nu este vorbă, este faptă. Iar presa, radio, TV să nu se rezume în a prezenta cifre seci, ci e nevoie de mai multe informaţii în scopul educării împotriva acestui paradis artificial cu toate consecinţele lui nefaste, tragice care este drogul cu formele lui: heroina, marijuana, ecstasy, cocaina, bretamina etc.
psiholog Elena MOLDOVAN

Ansamblul din Săliştea, din nou premiat la Festivalul
"Căluşerul transilvănean"
calus

Vechi de circa opt decenii, ansamblul de dansuri căluşereşti din Săliştea a reuşit să se impună în ultimii ani fiind mereu pe podiumul de premieri al Festivalului concurs interjudeţean "Căluşerul Transilvănean", organizat de Consiliul judeţean Hunedoara, Direcţia judeţeană pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional, precum şi de Centrul judeţean de conservare şi valorificare a tradiţiei şi creaţiei populare Hunedoara - Deva. În anii 1997 şi 1999, ansamblul a luat Marele premiu aşa că la ediţiiile din 1998 şi 2000 a fost invitat de onoare.
La cea de a XXXIII-a ediţie a festivalului organizat recent la Casa de cultură din Orăştie, unde au concurat 25 de formaţii de căluşeri din întreaga ţară, ansamblul din Săliştea a fost prezent cu cincizeci de dansatori, alcătuiţi din cinci generaţii de căluşeri şi conduşi de cinci vătafi. Exigentul juriu condus de artistul emerit Theodor Vasilescu şi coregraful Marin Barbu, ambii din Bucureşti, au apreciat noutăţile aduse în program, meritul aparţinând lui Mircea Petru Bran, directorul căminului cultural din Săliştea, conducătorul artistic al ansamblului, om cu experienţă, pasionat, cu imaginaţie. Astfel, juriul a acordat locul I ansamblului din Săliştea. Lui Dorinel Miclea i s-a acordat premiul întâi pentru cel mai tânăr vătaf, iar bunicului său, Iacob Miclea, tot locul I, pentru cel mai vârstnic vătaf. Un ansamblu ce poartă peste generaţii dragostea pentru frumos, dorinţa de a păstra una din tradiţiile românilor. (C.M.A.)