Perdeaua de fum
     Se poate spune din experienţa ultimilor ani şi nu numai, că ceea ce i-a unit pe români mai mult au fost ura şi dezbinarea, mai cu seamă în sfera politicii. Când cei aflaţi la putere croiau programe şi vroiau să facă ceva, cei din opoziţie nu ştiau cum să le bage beţe-n roate, de aici bălăcăreli, circ, certuri ca la uşa cortului şi viceversa. Aceeaşi undă a dezbinării şi disipării intereselor, opiniilor s-a propagat până la omul de rând, adică până în ultima fibră a texturii sociale. Ne-am dat cu stângul în dreptul, ne-am vărsat umorile unii pe ceilalţi exact în momentele cele mai favorabile pentru binele ţării, aşa fel încât marile capitale europene şi nord-atlantice, diplomaţiile occidentale erau pur şi simplu derutate neştiind ce se întâmplă cu această naţie, rămânând consternaţi cum de ne putem săpa unii pe alţii cu atâta fervoare, ei occidentalii auzind abia într-un târziu povestea specific carpatină cu capra vecinului.
     În momentul de faţă, România traversează o perioadă fastă de apropiere şi simpatie occidentală. După cum s-a subliniat în nenumărate rânduri, ne-au fost acordate vize pentru a pătrunde în spaţiul Schengen, ceea ce este o mare victorie a politicii şi diplomaţiei româneşti. Guvernul Năstase deţine un punctaj apreciabil de a fi primiţi în NATO, de asemenea, funcţionează bine şi monitorizarea României pentru a fi primită în UE. S-a trecut la un discurs nou, modern în luările de cuvânt ale oficialităţilor de la Bucureşti, semn că ne armonizăm cu discursul european, cu înţelegerea rosturilor şi obiectivelor Casei Europene. S-a renunţat la retorica tradiţională naţionalistă, lansând Europei şi lumii semnificaţia unui nou tip de mesaj, coerent, credibil, convingător, transparent, permeabil la principiile şi valorile democraţiei europene.
     Ei, tocmai acum în această oră astrală a României s-au găsit unii să-i tulbure imaginea, să defăimeze autoritatea morală şi politică a unuia dintre artizanii noului statut de care se bucură România în lume. Persoane din anturajul fostului preşedinte, lipsit complet de personalitate, de anvergură politică şi care a făcut o figură jalnică în postul pe care l-a ocupat timp de patru ani la Cotroceni, au pus la cale un nou scandal. Acestea, orchestrate de nea Milică au trimis prin poşta electronică tuturor ambasadelor de pe teritoriul României aşa zisul Raport Armagedon II prin care încercau să-l compromită şi să-l defăimeze pe primul ministru Adrian Năstase. În consecinţă, în raportul Armagedon II i se aduc acuzaţii premierului Năstase că deţine o avere fabuloasă şi multiple legături cu oamenii de afaceri de teapa lui Sorin Ovidiu Vântu, Sever Mureşan, George Constantin Păunescu, Adrian Costea, că ar fi o persoană coruptă. Nu băgăm mâna în foc că d-l Năstase n-ar deţine o situaţie materială bună sau chiar foarte bună, poate că a moştenit-o, poate că a dobândit-o prin muncă, pe căi licite, iar dacă nu va da socoteală. De altfel, el a cerut Parchetului să-i verifice averea.
     Un lucru este cât se poate de cert. Raportul mult mediatizat este opera fostului regim, inflamat de spiritul de răzbunare din cauză că a eşuat în încercarea sa de a asigura primirea României în NATO în 1997. Nu este altceva decât o banală perdea de fum. De altfel, preşedintele PSD a explicat în cadrul unei conferinţe de presă că întregul raport Armagedon II nu este decât o înşiruire de "mizerii" la adresa sa, al cărui scop este politic şi vizează "distrugerea credibilităţii" guvernului. De altfel, autorul acestui raport nu şi-a asumat responsabilitatea de a semna documentul. Potrivit primelor cercetări, autorul lui, Ovidiu Iane face parte dintr-un grup de influenţă politică. Este prin urmare un document defăimător, cu conotaţii politice clare şi unul de josnică calomnie. Fără îndoială că oamenii de bună credinţă îşi dau seama că raportul lui Armagedon II la adresa lui Adrian Năstase şi a familiei sale doreşte să distrugă credibilitatea guvernului şi a premierului care încearcă să participe la competiţia desfăşurată privind NATO, atragerea investitorilor, privind accelerarea negocierilor cu Uniunea Europeană. Fără îndoială că nu vor reuşi. Şi se mai bat cu cărămida în piept că sunt mari patrioţi. Halal patriotism.
Gheorghe JURCĂ