Mitul lui Ceauşescu
     Unui om indiferent de concepţie politică ar avea, ce tip de ideologie ar îmbrăţişa, nu-i poţi anula dreptul la nostalgie, la amintire, la reverie, mă rog la comuniunea sentimentală cu o anumită perioadă, etapă, a vieţii sale. Fie că atunci o ducea mai bine, era mai tânăr şi tinereţea-şi are prin definiţie farmecele sale, fie că fusese format, educat, în virtutea unor table de legi şi valori în care guverna lupta de clasă, mânia proletară, ura împotriva exploatatorilor, a celei mai nedrepte societăţi - capitalismul. În cele din urmă, istoria este un contabil fidel al faptelor bune sau rele, umane sau antiumane, a conducătorilor de o tipologie benefică sau malefică pentru naţiune şi popor. Aşadar, nu trebuie să ne mirăm că pe 26 ianuarie a fost glorificat de câteva sute de oameni "stejarul din Scorniceşti", "patriotul fără pereche", "arhitectul României moderne", "genialul conducător" care a fost într-o perioadă istorică destul de întinsă, dar şi de tristă amintire, Nicolae Ceauşescu. Desigur, pare pentru mulţi o întâmplare banală, lipsită de sens, dacă nu comică să-l omagiezi pe cel care ne-a terfelit demnitatea, personalitatea, transformându-ne adesea în unelte vorbitoare, în creatori de ode şi imnuri de slavă, în scamatori de aplauze şi spectacole de cele mai absurde butaforii, a tembelizat cu alte cuvinte o naţie în numele egalităţii dintre săraci, a construirii celei mai drepte societăţi îndreptată împotriva oamenilor.
     Departe de noi gândul de a-l denigra şi a-i compromite imaginea istorică prin ditirambi şi tot felul de epitete ce se cuvin unui geniu al răului şi al încă unui alt şir de sloganuri demne de faimoasa sa limbă de lemn, dar ne-a şocat atât deşănţatul entuziasm şi recuzita cu care câteva sute de admiratori ai orânduirii comuniste au ţinut să-l omagieze pe primul şi ultimul preşedinte al României Socialiste. N-au lipsit sâmbătă de la Scorniceşti tablourile cu marele "erou şi ctitor", ziarul "Scânteia", fluturaşi cu emblema PCR, vechea stemă a RSR, cu intonarea Internaţionalei, cu apelativele "să trăiţi", cu stereotipele fraze ale aşa ziselor cuvântări: "stimaţi tovarăşi, rememorăm cu emoţie şi bucurie 84 de ani de la naşterea celui mai credincios fiu al poporului..." etc. Ba s-amai spus că "marele bărbat de stat a fost asasinat de o bandă de trădători de ţară". Cei urcaţi la tribuna simpozionului omagial au plâns moartea "eroului" şi s-au întrecut în a-i lăuda toate calităţile pe care pantofarul le-a avut de-a lungul vieţii. Un moment fierbinte l-a constituit apariţia ortacului şi locotenentului lui Miron Cosma, Romeo Beja, erou şi el întru mineriade, care a spus răspicat să se înceteze cu lamentările şi să se treacă la forme de organizare, la chemarea la luptă.
     Din păcate, în faţa casei de cultură din satul natal al scorniceşteanului s-au spus şi adevăruri dureroase: rejudecarea procesului Ceauşescu, fantasticele preţuri la întreţinere, pe care mulţi nu au cum le plăti, s-a vorbit despre şomaj, despre copiii pe care nu mai pot să-i întreţină la şcoli. Nu e vorba de o nostalgie a anilor ceauşişti, ci de sărăcia în care tot mai mulţi oameni se zbat în această cumplită perioadă de tranziţie. Credem că acesta ar trebui să fie mesajul pe care să-l perceapă din această manifestare omagială, actualii reprezentanţi ai puterii. Nu faptul că actualul PMR se va transforma în PCR şi că în 30 martie va avea loc cel de-al 15-lea Congres al PCR ar trebui să le dea de gândit politicienilor noştri, ci că populaţia o duce tot mai prost, în timp ce unii, puţini la număr, se îmbogăţesc, iar corupţia înfloreşte ca cel mai pur şi suav crin.
Gheorghe JURCĂ