Viceprimarul municipiului Alba Iulia declară că
Mircea Hava este dispus să dialogheze spre binele cetățenilor
Referindu-se la afirmaţiile făcute de preşedintele CJ Alba - Augustin Presecan, într-o recentă conferinţă de presă, viceprimarul municipiului Alba Iulia, Călin Potor, care este în acelaşi timp şi preşedintele organizaţiei Alba Iulia a Partidului Democrat, a declarat că ele, ca şi atitudinea lui Presecan faţă de nevoile municipiului reşedinţă de judeţ, sunt de înţeles. Pentru că ele vin din partea unui om care a pierdut la alegerile locale din 2000 funcţia de primar în faţa lui Mircea Hava. "Având această neîmplinire, este firesc să aibă unele rezerve faţă de municipiu şi faţă de cetăţenii care l-au preferat pe Mircea Hava". Colaborarea dintre PSD şi PD are în vedere doar buna administrare a oraşului şi a judeţului, şi ea a fost oarecum dictată de rezultatul alegerilor locale din 2000, când PDSR a obţinut primul scor, iar PD al doilea. Călin Potor a afirmat că "nu s-a discutat ca între parteneri, iar vicepreşedintele pe care PD îl are la CJ Alba a fost ocolit în această problemă. De asemenea, el a afirmat că în continuare primarul municipiului Alba Iulia - Mircea Hava, este dispus să dialogheze cu conducerea CJ Alba, în special cu Augustin Presecan, în toate problemele care privesc buna gospodărire a municipiului Alba Iulia. Iar în ce priveşte scuzele pe care preşedintele CJ Alba le aşteaptă, viceprimarul Călin Potor a declarat că poate să le aştepte mult şi bine, deşi având în vedere funcţia înaltă pe care o ocupă, preşedintele Presecan se află în fruntea listei celor care aşteaptă scuze.
Anca DINICĂ
Un tânăr zlătnean va fi student la Universitatea Harvard
•Acesta este un absolvent merituos al Colegiului "Horea, Cloşca şi Crişan" din Alba Iulia
Bogdan Vintilă, din Zlatna, fiul medicului Gabriel Vintilă este un eminent student al Facultăţii de medicină din Cluj Napoca, "produs" de Colegiul "Horea, Cloşca şi Crişan" din Alba Iulia. Datorită performanţelor sale, tânărul zlătnean a fost selecţionat recent pentru "Colegiul PRO", iar rezultatele sale la instituţia clujeană de învăţământ superior sunt în permanenţă evaluate cu calificative maxime. Cu toate acestea, Bogdan Vintilă pare să-şi dorească mai mult de la viaţă. Ca şi cum s-ar confirma regula că "cine nu-şi doreşte mult, nu obţine mult", tânărul nostru şi-a ales drept ţintă una dintre cele mai prestigioase universităţi din lume: Harvard!
Graţie "internet"-ului, Bogdan a parcurs "site"-ul prestigioasei universităţi americane, apoi a contactat secretariatul instituţiei şi a aflat în ce condiţii ar putea să devină student al acesteia. În cele din urmă, după ce a susţinut un examen de echivalenţă... a fost acceptat! Singura dificultate pe care tânărul zlătnean o mai întâmpină este cea legată de veniturile sale, care sunt la nivel românesc, evident. (I.H.)
Când raiul occidental devine iad!
După 15 luni de muncă în străinătate, un tânăr albaiulian s-a întors mai sărac decât plecase
Mare curaj a dovedit Ioan S., 38 de ani, din Alba Iulia, atunci când s-a decis să bată la porţile "raiului" occidental, în căutarea prosperităţii de care n-a avut parte în ţară. El a plecat, cu destinaţia Spania, în luna octombrie 2000. Avea experienţa unei "aventuri" anterioare când, după numai câteva luni de muncă în Franţa, a reuşit să se întoarcă acasă cu o sumă suficientă pentru a-şi cumpăra apartament şi maşină. Desigur, nu-i fusese uşor. A spălat vase, a servit ca ospătar, a cântat într-un local de pe litoral, dar cei mai mulţi bani i-a făcut curăţind de reziduuri măruntaiele unor petroliere. La acest loc de muncă (pe care l-ar fi refuzat până şi vidanjorii autohtoni), lucra adesea în păcură până la brâu, murdar şi rebegit de frig, apoi a trecut la o muncă mai "uşoară" şi mai "curată": vopsirea chilei vaselor respective, unde lucra spânzurat pe un scăunel de două palme, de unde s-ar fi putut prăbuşi la orice mişcare greşită.
Acea primă experienţă, deşi foarte dură, (uneori dormea în parc, pe bănci, acoperit de ziare, în miezul iernii) nu l-a descurajat pe tânărul albaiulian, căci realizase nişte beneficii frumuşele. Aşa că a mai plecat încă o dată, lăsându-şi acasă soţia însărcinată în luna a şasea. (Desigur, în grija rudelor apropiate: fraţi şi părinţi). Din nefericire, această a doua plecare s-a soldat cu un eşec. A fost nevoit să împrumute o mare sumă de bani pentru a obţine viza, a străbătut Franţa prestând diferite munci ocazionale care abia i-au permis să supravieţuiască de la o zi la alta şi când a ajuns în Spania (după îndelungi peripeţii) a fost trimis înapoi acasă de primii poliţişti pe care i-a întâlnit, căci nu avea suficienţi bani la el (El trebuia să întâlnească la Madrid un intermediar care să-l ajute să ajungă pe un vas de croazieră din zona insulelor Tenerife).
Lui Ioan S. nu-i place să vorbească despre această a doua experienţă a sa, dar câte ceva tot ne-a spus. De pildă despre cozile nesfârşite la care stătea pe "piaţa mâinii de lucru", unde diferiţi patroni veneau zilnic să-şi aleagă angajaţii temporari, ca pe sclavi. Despre tocmeală nici nu putea fi vorba. Primeai toate condiţiile patronului, sau rămâneai să aştepţi mai departe. "Pentru femei, povesteşte tânărul albaiulian, este mai uşor. O muncă de menajeră, de doică sau de însoţitoare a unei persoane cu handicap se găseşte mai uşor. Dar pentru bărbaţi sunt de găsit numai locuri de muncă brută, în condiţii mizerabile şi dezonorante. Uneori se munceşte 12-16 ore pe zi, iar în acest ritm puţini sunt cei care rezistă. Mulţi se îmbolnăvesc şi sunt nevoiţi să se întoarcă acasă, cu capul plecat, ca nişte învinşi de viaţă..."
Poate de aceea s-a întors şi Ioan S. acasă, abia după 15 luni de viaţă şi muncă dură: îi era ruşine să revină "învins", cu toate speranţele nimicite. A făcut-o, după cum spuneam, în cele din urmă, din pricina poliţiştilor spanioli. Nu mai avea bani deloc, ba se mai înglodase şi în datorii. A fost de-a dreptul sfâşietoare întâlnirea sa cu un nou membru al familiei, venit pe lume în lipsa sa: o fetiţă, având deja 9 luni de viaţă, care începuse să articuleze "tata", definind cu această gângureală copilărească un necunoscut plecat (mai ales de dragul ei) spre zări mai senine. Un necunoscut, din păcate, lipsit de noroc...
Ioan HĂNŢULESCU
La Alba Iulia
Doar 600 de persoane solicită venitul minim garantat
Deşi acţiunea de înregistrare a dosarelor persoanelor care solicită acordarea venitului minim garantat continuă, vă putem informa că până la această dată, la Primăria municipiului Alba Iulia au fost înregistrate 600 de dosare. Iar ritmul în care cetăţenii vin să depună dosare noi este destul de scăzut acum, ceea ce-i îndreptăţeşte pe lucrătorii Serviciului de Asistenţă Socială să afirme că "valul a trecut". Dosarele care conform legii au fost depuse până la data de 15 ianuarie, şi deci care primesc bani pe luna ianuarie - aproximativ 200 au fost deja verificate. Deoarece s-au întâlnit situaţii pe care legiuitorul nu le-a avut în vedere, s-au solicitat precizări, iar în funcţie de acestea se va decide dacă toate anchetele sociale efectuate până acum vor fi luate în considerare. Oricum, s-a prezis că banii pentru acordarea venitului minim garantat vor fi alocaţi de la bugetul de stat abia în luna martie a anului în curs.
De ce spunem că s-au înregistrat "doar" 600 de dosare? Responsabilii primăriei albaiuliene au declarat că se aşteptau la circa 1500 de dosare, pentru că atunci când a intrat în vigoare legea 67/1995 referitoare la ajutorul social atâtea cereri au fost înregistrate.
O altă problemă de care se izbesc lucrătorii Serviciului de Asistenţă Socială este cea a refuzului multor solicitanţi de a presta cele 72 de ore de muncă în folosul comunităţii prevăzute de lege. Pentru a evita legal acest lucru, solicitanţii prezintă scutiri medicale. De aceea, viceprimarul Călin Potor le va sugera colegilor săi în cadrul şedinţei Colegiului medicilor de vineri să atragă atenţia tuturor medicilor să dea dovadă de mai multă exigenţă în acordarea acestor certificate medicale.
Anca DINICĂ
|