Pagina 1

Valea Letunului din comuna Unirea
O bombă ecologică cu efecte dezastruoase pentru comunitate
mizerie

Sute de locuitori ai comunei Unirea trăiesc în mijlocul unui focar de infecţie impresionant. Situată pe DN 1, localitatea este străbătută de la un capăt la altul de pârâul Valea Letunului (sau Valea Unirii), care apoi se varsă în râul Mureş. Pe o porţiune de peste trei kilometri, Valea Letunului s-a transformat într-o adevărată groapă de gunoi a comunei, în care găseşti deşeuri şi resturi animaliere de tot soiul. Pe vremuri, Valea Letunului era o zonă căutată şi îndrăgită de localnici, existau peşti într-o apă curată şi cristalină, un adevărat loc de agrement. În zilele noastre, primarul comunei Unirea, Ioan Cristinel Metea, a primit girul Consiliului local de a declara Valea Letunului ca zonă de maxim interes ecologic. Eforturile de ecologizare a văii, depuse de prim-gospodarul comunei, sunt însă sortite eşecului, porţiunea respectivă fiind o adevărată bombă ecologică ce poate avea efecte dezastruoase pentru comunitate.
* "Valea nepăsării" din centrul comunei
     Pentru un simplu trecător care ajunge în centrul comunei Unirea, peisajul ce apare la 50 de metri de drumul naţional este înfiorător. Valea Letunului poate avea o mulţime de denumiri adiacente, toate cu valoare de simbol: valea sticlelor, valea plasticului, valea cartonului, valea fecalelor, valea cadavrelor de animale, valea dopurilor şi, mai presus de toate acestea, valea nepăsării umane. Altădată o zonă cu faleză, în care tinerii îndrăgostiţi respirau un aer pur, pârâul ce trece prin Unirea a devenit în ultimii ani toaleta publică a comunei. Sute de mii de sticle şi dopuri, zeci de deşeuri şi câini morţi, dejecţii în toate părţile şi un miros pestilenţial, care-ţi mută nasul din loc. Toate unităţile comerciale din zonă (magazine, restaurante) precum şi cei câţiva zeci de locuitori ai celor două blocuri paralele cu valea aruncă cu nonşalanţă aici tot ce se poate arunca. Pe lângă acest impresionant WC în aer liber mai mulţi localnici şi-au amenajat chiar lângă vale staule de oi, care "respiră" la propriu miasmele de fecale ce se simt de la mari depărtări.
* Demersuri fără succes
     Oamenii ignoră cu desăvârşire dispoziţia primarului Cristi Metea, prin care se interzice depozitarea deşeurilor, a furajelor şi construirea de ocoale pentru animale pe Valea Letunului. "Deşi în martie 2001 am emis o dispoziţie privind decolmatarea Văii Letunului, în urma căreia cu ajutorul unui grup de romi, femei şi bărbaţi, am curăţat zona, în foarte scurt timp mizeria şi-a făcut din nou apariţia. Pare a fi o obişnuinţă a locuitorilor comunei Unirea, folosirea acestui pârâu drept groapă de gunoi. Nu-mi pot explica dezinteresul celor din jurul meu vis-a-vis de această problemă. Cred că dânşii cunosc valea murdară de zeci de ani şi nu se pot obişnui cu ideea de curăţenie", ne-a declarat primarul Cristi Metea.
* Din mizerie în loc de agrement
     La peste 70 de ani, Sever Uţiu, fostul şef de gară din Unirea, îşi aduce aminte cu nostalgie de Valea Letunului de altădată. "Într-adevăr, era o apă curată, se plimbau raţele şi gâştele, era multă vegetaţie şi un bun loc de plimbare pentru locuitori. La inundaţiile din 1997, valea a fost decolmatată şi curăţată, însă de atunci nu s-a mai făcut nimic. E păcat că nu se respectă hotărârile primăriei, iar mulţi dintre oameni sunt nepăsători", ne-a spus venerabilul cetăţean. În ciuda realităţii mizerabile a văii, primarul comunei îşi păstrează optimismul. Cristi Metea vrea să transforme această vale într-o zonă de agrement, cu cascade, alei de plimbare iluminate şi vegetaţie bogată. "Chiar dacă proiectul a fost votat în unanimitate de toţi consilierii locali nimeni nu s-a implicat pentru a-mi acorda o mână de ajutor pentru a scoate valea din mizerie. Oricum voi lua măsuri imediate, pentru că altfel populaţia din zonă riscă îmbolnăviri iminente, odată cu creşterea temperaturilor", a conchis primarul din Unirea.
Vasile COSTEA

Potrivit unui sondaj IRSOP
Instituţiile statului - codaşe în lupta anticorupţie
Apreciată încă înainte de alegerile generale din 1996, de către "vocea străzii" drept principala problemă care se cere rezolvată, drept condiţie fundamentală a dezvoltării României, corupţia, lupta împotriva ei, a ajuns în atenţia politicienilor abia acum. Preocupaţi de propria bunăstare, de susţinerea prin aproape orice mijloace a clientelei politice şi a afacerilor acesteia, asigurând prin aceasta finanţarea partidelor, clasa politică românească a discutat despre corupţie dar n-a făcut nimic concret lăsând prin neintervenţie ca lucrurile să se agraveze atât de mult încât, exasperate, organismele internaţionale ne pun diminuarea fenomenului corupţiei drept condiţie necesară şi aproape suficientă pentru acceptarea noastră în Europa Unită. În acest context Institutul Român pentru Sondarea Opiniei Publice (IRSOP) a realizat recent sondajul "Imaginea corupţiei în opinia publică din România". Rezultatele sondajului realizat pe un eşantion de 1048 de persoane, sugestiv pentru structura populaţiei ţării, sunt cel puţin îngrijorătoare pentru politicieni şi pentru cei chemaţi să lupte împotriva corupţiei cu legea-n mână şi nu doar cu condeiul. Ilustrativ în acest sens este procentul de 70% dintre români care cred că marii corupţi vor reuşi să scape nepedepsiţi, în timp ce doar 24% cred că vor fi prinşi, iar 6% nu ştiu. Procentul celor care cred că marii corupţi vor reuşi să scape este aproape egal cu al celor care nu au încredere în Justiţie (67%). Nici încrederea în campania anticorupţie declanşată acum de guvern nu este prea mare de vreme ce doar 32% din cei intervievaţi sunt de părere că "vor fi atacaţi toţi corupţii". Considerată a patra putere în stat presa este percepută ca arma anticorupţie cea mai eficientă - 62% din opiniile exprimate în timp ce instituţiile statului sunt creditate cu doar 23% din încrederea populaţiei. Este acesta un semnal îmbucurător pentru presă, dar un vot negativ dat clasei politice şi instituţiilor statului. Iar dacă vocea poporului este vocea lui Dumnezeu, măcar în al doisprezecelea ceas este cazul ca ea să fie nu doar auzită, ci şi ascultată.
Anca DINICĂ