|
O extraordinară descoperire a secolului XX
Biblia este o criptogramă din care se pot descifra cu ajutorul electronicii marile evenimente ale lumii
De secole şi până în zilele noastre, unii oameni geniali au intuit existenţa unui cod al Bibliei care dezvăluie viitorul. Mai aproape de noi, la începutul lumii moderne, marele matematician, fizician şi astronom englez, descoperitor al forţei gravitaţiei, Isaac Newton (1642-1727), unul dintre marile genii ale omenirii, era obsedat de ideea că în Biblie există un cod secret. Biograful său, John Maynard Keynes, rector la Cambridge University la peste două secole după Newton, a fost şocat descoperind un important volum de documente lăsate acolo spre păstrare de marele savant, care în cea mai mare parte a lor nu se refereau la fizică, matematică sau astronomie, ci la teologie ezoterică. Keynes afirmă că Newton avea convingerea că Biblia era o "criptogramă alcătuită de Atotputernicul" şi intenţiona să descifreze "enigma Divinităţii, enigma evenimentelor trecute şi viitoare, predestinate de puterea dumnezeiască".
Două versete apocaliptice din Biblie, Daniel, din Vechiul Testament şi Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul (cuprinsă în ultimul capitol din Noul Testament), ce conţin predicţii ale unor dezastre fără precedent care vor fi dezvăluite la "sfârşitul zilelor" când se va face cunoscut conţinutul secret al unei cărţi, l-au determinat pe Isaac Newton să încerce decriptarea Bibliei. Această carte secretă este menţionată în capitolul 12 (Daniel) din vechiul Testament, când un "trimis" al Domnului (Daniel 10:11) îi destăinuie profetului ce se va întâmpla la "timpul sfârşitului", după care îi spune "Tu, însă, Daniel, ţine ascunse aceste cuvinte şi pecetluieşte cartea până la timpul sfârşitului. Mulţi vor face investigaţii şi cunoştinţa va creşte". (Daniel 12:4). În Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul, cartea este pecetluită cu "şapte peceţi" şi nu va putea fi deschisă decât de "Leul din tribul lui Iuda, Vlăstarul lui David". (Apocalipsa 5:1-5).
După o viaţă de căutări asidue, cu toate modelele matematice pe care le-a folosit, Newton n-a reuşit să descopere codul Bibliei. Dar, numele său a fost descoperit în textul ascuns al Bibliei în anii ultimului deceniu (datorită folosirii computerului), asociat cu "gravitaţie" şi cu sintagma "codul Bibliei".
La puţin timp după Newton, un cărturar cunoscut cu pseudonimul de Geniul din Vilna, pe numele său adevărat Elia Ben Solomon (1720 - 1797) rabin din Vilnius, gânditor raţionalist, expert în iudaism, matematică şi ştiinţe, referindu-se la Pentateuh (primele cinci cărţi ale Bibliei, atribuite lui Moise, spunea: "Rânduiala este că tot ce a fost, este şi va fi până la sfârşitul vremii, e inclus în Tora, de la primul şi până la ultimul cuvânt. Şi nu doar într-un sens general, ci cu amănunte despre fiecare neam şi despre fiecare fiinţă omenească în parte, şi amănunte despre tot ce i s-a întâmplat din ziua naşterii sale până la săvârşirea sa din viaţă. Primul indiciu al codificării Bibliei a fost găsit în perioada premergătoare celui de-al doilea război mondial de către un rabin din Praga, H.M.D. Weissmandel, care în urma cercetărilor sale a observat că citind textul sacru pe sărite din cincizeci în cincizeci de litere, apărea cuvântul "Tora" (denumirea dată de evrei pentateuhului), înscris la începutul primei cărţi, Facerea. Continuând cercetarea, a constatat că folosind aceeaşi metodă, cuvântul Tora se găsea şi în alte trei cărţi ale Pentateuhului: Ieşirea, Numerii şi Deuteronomul).
La mai mult de 3400 de ani de când a fost scrisă Biblia, cu circa un deceniu şi jumătate înaintea celui de al treilea mileniu, dr. Eliahu Rips, profesor titular la Universitatea Ebraică din Ierusalim şi profesor invitat la Columbia University şi la universităţile din Chicago şi Berkeley, unul dintre cei mai reputaţi matematicieni ai lumii, expert în teoria grupurilor (care stă la baza fizicii cuantice), a făcut o descoperire extraordinară, ce se poate situa printre cele mai mari ale secolului trecut, CODUL BIBLIEI aflător numai în versiunea originală, în limba ebraică a Vechiului Testament. Rips a fost ajutat la perfecţionarea modelului matematic pentru decodarea Bibliei de un fizician israelian genial, Doron Witztun.
Ceea ce nu au reuşit înaintaşii săi în căutarea codului Biblic folosindu-se doar de propriul creier, Rips a obţinut utilizând un calculator electronic. După ce a elaborat un model matematic complex, implementarea pe calculator a confirmat faptul că Vechiul Testament era codificat, "pecetluit" cum se afirmă în Biblie, în mod temporar, până când omenirea va fi suficient de evoluată, astfel încât să dispună de mijlocul necesar decodării.
Cercetările întreprinse îndeosebi de specialişti evrei în matematică, fizică şi informatică au scos în evidenţă faptul că Biblia originală în limba ebraică cuprinde în ea o a doua carte tăinuită, codificată astfel încât să poată furniza o inimaginabilă cantitate de informaţii, practic nelimitată. Sau, aşa cum afirma Rips "cantitatea de informaţie este incalculabilă" şi, probabil, infinită.
Rând pe rând, au apărut la lumină din această Biblie tăinuită nenumărate informaţii exacte asupra unor evenimente trecute sau viitoare şi despre un foarte mare număr de persoane. Chiar şi înşiruirea succintă a doar câtorva dintre ele ne poate sugera imensul potenţial informativ al Bibliei:
*Evenimentele petrecute cu sute sau mii de ani după scrierea cărţilor Bibliei, ca marea criză economică din 1929 codificată împreună cu "Colaps economic", "criză", "acţiuni" şi anul declanşării "5690" (1929).
*Cel de-al doilea război mondial este anunţat prin sintagma "Război mondial" împreună cu "Hitler" şi "Holocaust". Şi numele tuturor personalităţilor politice marcante ale celei de a doua conflagraţii mondiale, dar şi cele mai importante ţări participante la conflict se află de asemenea menţionate asociate cu "Război mondial". Multe informaţii precise ale participării Americii la marea conflagraţie, inclusiv numele preşedintelui de atunci al SUA, localitatea Pearl Harbor şi multe altele sunt menţionate clar în codul Bibliei. Atacul atomic american asupra Japoniei este codificat ca "Holocaust atomic" împreună cu anul "5705" (1945) şi la o aceeaşi secvenţă de intervale cu Hiroshima.
*Aselenizarea, preşedinţii SUA şi principalele evenimente din perioada mandatului lor, ca afacerea Watergate şi atentatul de la Oklahoma City cu detalii cuprinzând date şi persoane, asasinarea lui Saddam Hussein şi a fraţilor Kennedy sunt şi ele consemnate în Biblie.
Predicţii amănunţite au fost descoperite cu mult timp înaintea unor mari evenimente ca războiul din Golf sau asasinarea premierului Yitzak Rabin. Date privind declanşarea războiului din Golf şi a lansării de către Irak a primei rachete Scud împotriva Israelului au fost descoperite cu trei săptămâni înainte să înceapă războiul, însoţite de "Saddam Hussein", "război inamic" şi "rachetă", cu precizarea "foc în 3 Şevat" (dată care corespunde în calendarul ebraic zilei de 18 ianuarie 1991). Asasinarea lui Yitzak Rabin şi data la care urma să se întâmple au fost descoperite încă din 1994, de către Michael Drosnin, cu un an înaintea comiterii.
Autenticitatea codului Bibliei şi veridicitatea predicţiilor descoperite cu ajutorul mijloacelor de calcul ultramoderne, au fost confirmate chiar şi de cei mai sceptici oameni de ştiinţă şi specialişti în criptografie. Printre aceştia se numără Robert Kass, redactor-şef la prestigioasa revistă americană Statistical Science, profesor la Carnegie-Mellon University, Piatetski-Shapire, un eminent matematician de la Yale, Robert J. Aumann, cel mai celebru matematician din Israel, unul din cei mai reputaţi experţi mondiali în teoria jocurilor, membru al Academiei Naţionale de Ştiinţă din Israel şi al celei din SUA şi de către mulţi alţi oameni de ştiinţă.
Unul dintre cei mai mari specialişti în decriptări, iniţial foarte sceptic în privinţa veridicităţii codului Biblic, era Harold Gans, fost scriptograf la celebra National Security Agency. Specialist în spargerea de coduri şi în statistică, cunoscător de ebraică, el era încredinţat că "povestea despre codul Bibliei" era o "aiureală" ridicolă". După ce s-a hotărât să demonstreze inexistenţa codului Biblic, a realizat un program propriu de calculator. Rezultatul la care a ajuns, după 440 de ore de cercetări efectuate cu maximum de acribie şi competenţă, a fost confirmarea codificării Bibliei şi transformarea lui dintr-un laic convins şi nemistic într-un credincios. Veridicitatea informaţiilor obţinute prin codul Biblic nu poate fi pusă la îndoială, cercetările efectuate de cei mai reputaţi oameni de ştiinţă ajungând la concluzia că probabilitatea ca informaţiile codificate să apară datorită unor coincidenţe accidentale este practic nulă, fiind de la 1 la 10 milioane.
Cunoscutul publicist american Michael Drosnin, în cartea sa "Codul Bibliei" apărută în anul 1997, şi în traducere românească la editura Nemira în 1999, afirma "am găsit zeci, apoi o sută, apoi o mie de evenimente mondiale codificate în Biblie. Era cu putinţă să luăm New York Times sau Ierusalem Post din oricare zi şi, dacă ştirea de pe prima pagină era destul de importantă, o găseam codificată într-un text care fusese scris cu trei mii de ani în urmă". De fiecare dată, informaţiile se dovedeau la fel de precise ca relatările din presa zilei, cu nume, locuri, date, totul codificat începând de la Facerea şi terminând cu Deuteronomul. Iar unele dintre aceste informaţii au fost găsite anticipat".
Că Biblia poate furniza informaţii asupra unor evenimente viitoare este de necontestat, datorită atât coincidenţei totale a decodărilor cu realitatea fie că se refereau la trecut sau la viitor, cât şi prestigiului deosebit al persoanelor care au verificat veridicitatea Codului Bibliei.
După ce, în 1997, Michael Drosnin şi-a publicat cartea, informaţiile privitoare la cercetările de decriptare a Bibliei au încetat foarte repede să mai apară în mass-media şi este lesne de înţeles de ce. În mod sigur, ele sunt extrem de utile serviciilor secrete de informaţii. Israelul, care deţine supremaţia dacă nu chiar monopolul soluţiilor de decriptare (desigur perfecţionate între timp) fireşte, este cât se poate de interesat de a folosi predicţiile în beneficiul său.
Este neîndoielnic că atacurile teroriste asupra Americii sunt menţionate în Biblie şi nu este lipsit de temei a presupune că Mossadul a beneficiat de predicţiile acelor tragice evenimente de mare anvergură. Ce şi cât din mesajul biblic referitor la atacurile teroriste asupra Americii a fost decodat de israelieni dar mai ales cât a fost dispus Mossadul să le transmită americanilor este o întrebare la care desigur nu se va răspunde prea curând.
Una dintre ultimele informaţii publicate până în 1997 provenind din căutările de decodare a Bibliei menţiona avertismentul asupra unui posibil "holocaust atomic" împreună cu "Ramalah" şi "a împlinit o profeţie" (cartea Numerii 32:25), în timp ce în cartea Deuteronomul 9:6, sub cuvintele "zilele cele de apoi" din Deuteronomul 4:30 figura "Arafat" împreună cu "zilele cele de apoi" şi "în vremea cea de apoi". Din păcate, alte informaţii referitoare la subiectul conflictului Israelo-Arab prevenind din codul Bibliei nu au mai fost date publicităţii, dar felul cum reacţionează uneori autorităţile israeliene faţă de Arafat şi anturajul său din Ramalah, în aparentă contradicţie cu firescul (supuse criticilor autorităţilor europene şi chiar ale prietenilor americani), sugerează noi posibile decodări ulterioare anului 1997, ţinute secrete, mult mai clare, referitoare la viitoarele căi de evoluţie a conflictului.
Augustin Marius ABUŞEANU
|