Referindu-se la starea dezastruoasă a SC Cugir SA
Directorul Alexandru Frătean arată cu degetul spre fosta conducere
Procesul de relansare al SC Cugir este unul foarte dificil şi implică mii şi mii de oameni şi nu poate fi scăpat din vedere modul în care aceştia trebuie să înţeleagă fenomenul. Acesta a fost leit - motivul conferinţei de presă, organizată la PSD Alba, în scopul de a clarifica situaţia existentă în prezent la cea mai reprezentativă unitate economică a judeţului şi totodată pentru a se replica acuzelor tot mai dese venite din partea opoziţiei judeţene. "Ni se pun în cârcă tot felul de aberaţii şi se încearcă discreditarea actualei echipe de conducere, uitându-se cu desăvârşire cei patru ani de guvernare ţărănisto-pedisto-liberală. Dacă în 1996, întreprinderea mai mergea încă pe profit, a început apoi adevăratul declin din toate punctele de vedere", a precizat pentru început preşedintele PSD Alba, Ioan Rus. Afirmaţia respectivă a fost susţinută de directorul general al SC Cugir SA, Alexandru Frătean, cu date concrete: "Managementul la SC Cugir a fost unul dezastruos sub aspectul tuturor elementelor economice. De exemplu, cifra de afaceri în 1996 era de 127 de miliarde de lei iar în 2001 de numai 318 miliarde de lei şi asta în condiţiile în care dolarul a crescut de atunci de 10-15 ori. Apoi, un alt element care indică calitatea proastă a managementului îl reprezintă stocurile. În prezent, stocurile pe care le are întreprinderea, compuse din materii prime, materiale, produse finite şi obiecte de inventar, sunt în valoare de 328 de miliarde de lei, ceea ce înseamnă o imobilizare a resurselor şi implicit a activităţii. Cu alte cuvinte, s-a produs doar de dragul de a se produce, s-au achiziţionat tot felul de lucruri fără sens. Efectiv aceşti bani care se regăsesc în contabilităţi sunt blocaţi şi se pare că nu a fost nici un interes ca ei să intre în circulaţie. Ce să mai vorbim de încărcarea forţei de muncă, adică de a le da de lucru oamenilor. Deşi, începând cu 1996, s-au făcut disponibilizări ajungându-se de la 12850 la 7098 de angajaţi în 2001, incapacitatea de a încărca forţa de muncă cu contracte a fost aceeaşi. Un alt capitol foarte important este cel al datoriilor întreprinderii. Împreună cu penalităţile, acestea au ajuns la astronomica sumă de 753 de miliarde de lei din care 580 de miliarde de lei, la Bugetul Asigurărilor Sociale. Cu totul alta ar fi fost şi situaţia pensionarilor din judeţ dacă ar fi existat vreun interes ca ele să fie reglate în timp. Dacă am dori să intrăm într-un parteneriat de privatizare, nu avem cum, din cauza datoriilor. Aş mai adăuga faptul că întreprinderea nu are probleme doar din cauza sectorului de apărare, jumătate dintre activităţile ei având altă destinaţie, însă special s-a marşat pe această cale cu efecte negative, oamenii fiind astfel încurajaţi practic să nu mai muncească", a relatat directorul Frătean.
Un alt subiect fierbinte a fost cel referitor la modul în care au fost organizate concursurile pentru ocuparea posturilor de directori. "Conform statutului societăţii, directorul putea fi numit direct de către mine, însă nu am dorit acest lucru, întrucât s-a bătut prea multă monedă pe faptul că la Cugir îşi bagă partidul coada. Astfel, în urma selecţiei efectuate de o comisie specială, 4 din cei 7 directori au rămas aceiaşi din perioada 1996-2000, iar alţi 2 nu sunt membri de partid, cu alte cuvinte, mult mediatizata pesedizare, nu are nici un suport real. Mai mult, şi în celelalte structuri de conducere există o serie de lideri ai tuturor partidelor politice din Cugir", a mai precizat Alexandru Frătean. Participanţii la conferinţă nu l-au scăpat din vedere nici pe liberalul Teodor Atanasiu, unul dintre principalii acuzaţi şi membru marcant al fostei echipe de conducere a uzinei." Lui Atanasiu i s-a terminat mălaiul, nu mai are atâţia bani şi acum face valuri. În schimb, a fost membru în vreo zece consilii de administraţie, a cheltuit pe deplasările cu maşina întreprinderii la Bucureşti peste 500 de milioane de lei, fără a face nimic concret, ca să nu mai vorbim de deplasările în străinătate. S-a vândut un spaţiu al uzinei din Baia Mare cu doar 700 de milioane de lei, când de fapt el era evaluat la circa 3 miliarde de lei şi s-au mai achiziţionat 8 vitrine frigorifice fără nici un rost. Cam acestea ar fi performanţele foştilor conducători ai întreprinderii", a subliniat preşedintele PSD Alba. Nu în cele din urmă, au fost aduse în discuţie şi unele direcţii de acţiune privind viitorul societăţii. Se aşteaptă astfel o clarificare din partea Executivului privind industria de apărare în contextul componentelor de securitate de care are nevoie România, urmând să fie emisă o hotărâre de guvern de separare a patrimoniului civil de cel militar. Alexandru Frătean a precizat că ulterior se are în vedere revitalizarea patrimoniului civil excedentar şi ştergerea datoriilor uzinei pentru a fi creat un mediu propice de afaceri şi de a fi atraşi investitori. Având în vedere că există şi soluţia înfiinţării unui parc industrial pe platforma SC Cugir, guvernul a alocat societăţii, numai în cursul lunii ianuarie, 32 de miliarde de lei pentru revitalizarea patrimoniului.
Răzvan JURCĂ
Tensiunea dintre cele două biserici surori nu folosește poporului român
•Comunicat de presă
Motivul pentru care Biserica Greco-Catolică a intrat în istorie n-a fost unul religios, ci, după cum mărturiseşte Atanasie Anghel, primul lor mitropolit, unul de natură pur pământească: "cu acele privileghionuri voim să trăim, cu care trăiesc mădularele şi popii aceştii Biserici sfinte (catolice)..."
Cu toată prezentarea idilică din perioada interbelică a bunei înţelegeri dintre "cele două strane", ortodoxă şi greco-catolică, observatorul obiectiv trebuie să recunoască faptul că prezenţa Bisericii Greco-Catolice, timp de trei sute de ani, a fost pentru creştinii din Transilvania prilej de discordie, dezbinări şi amărăciune.
Nădăjduiam că în atmosfera de libertate totală de după Revoluţie vom găsi resursele spirituale necesare să ne înţelegem. Nădejdea a fost însă deşartă. Cele şase runde de întâlniri ale comisiei mixte de dialog ortodoxo- greco-catolic n-au diminuat pofta revendicativă a greco-catolicilor. Şi astăzi pe primul plan pentru ei sunt "privileghionurile". Problemele de natură spirituală şi filantropică pe care am vrut să le demarăm împreună nu-i interesează.
Cu toate că Legea Cultelor şi Decretul Lege 126 din 1990 spun limpede că bunurile, în cazul trecerii credincioşilor de la un cult la altul, îşi urmează credincioşii, sforăriile juridice, la care se pricep bine fraţii noştri greco-catolici, le dau uneori câştig de cauză. În urma unor astfel de "rezolvări" urmează o atmosferă de iad. Credincioşii majoritari sunt hărţuiţi, sau daţi afară, precum la Ocna Mureş. Opinia publică, tendenţios informată, asistă pasiv la acest teatru grotesc. Dar, pe deasupra, tot ortodocşii sunt etichetaţi "fundamentalişti'.
Ne exprimăm totala noastră indignare faţă de atitudinea dură şi necreştinească pe care o seamă de comunităţi greco-catolice o au în ultima vreme faţă de Biserica Ortodoxă din Transilvania. Această stare de tensiune nu foloseşte poporului român, care doreşte să se integreze în structurile europene, iar lui Dumnezeu cred că îi este scârbă de noi.
ANDREI, Arhiepiscopul Alba Iuliei
La SC Prebet SA Aiud, de la 1 martie a.c.
Blocajul financiar a trimis toți angajații în șomaj
•Societatea aiudeană are stocate tot atâtea traverse câte a livrat în 2001 *Abandonarea programului de reabilitare a căilor de rulare pune în pericol circulaţia trenurilor
SC Prebet SA Aiud, cel mai mare producător şi furnizor de prefabricate din beton armat, s-a privatizat în urmă cu câţiva ani. Pasul făcut a fost de bun augur. Schimbarea proprietarului a însemnat o reînviorare imediată a activităţii productive. În timp record, s-a produs un adevărat reviriment în ritmicitatea şi îmbunătăţirea calităţii producţiei. Calea ferată, beneficiarul tradiţional al elementelor prefabricate ce poartă marca Prebet, a reacţionat favorabil la noul destin al societăţii aiudene, sporindu-şi comenzile. Cu mici sincope, colaborarea între cei doi parteneri s-a derulat profitabil. Atunci când livrările n-au putut fi achitate la timp s-au găsit modalităţi de compensare convenabile pentru susţinerea programului de reconstrucţie a căii ferate, podurile aferente şi ale celorlalte lucrări de pe aliniamentul drumului de fier. "La puţină vreme după ce am achitat ultima rată din contractul de vânzare-cumpărare a societăţii, ne-a declarat d-l ing. Emil Fodor, directorul general al SC Prebet SA Aiud, belelele au început să curgă una după alta. Fără nici o explicaţie, Societatea Naţională a CFR a început să renunţe la achiziţionarea traverselor. Aşa că, din luna septembrie a anului trecut, nu am mai livrat nici o traversă. Efectul a fost extrem de păgubitor. De mai bine de 120 de zile nu am încasat nici o factură. Am intrat astfel într-un blocaj financiar paralizant şi s-a ajuns ca, actualmente, să fie stocate în incinta firmei 62.000 de bucăţi de traverse, în valoare de circa 40 de miliarde de lei, cantitate echivalentă cu întreaga producţie livrată pe parcursul anului trecut". Grav este că firmele specializate ce participă la reabilitarea căii ferate resimt acut lipsa traverselor şi insistă pentru reluarea livrărilor. Atâta timp însă cât nu se oferă nici o garanţie a plăţii comenzilor, Prebet este pusă între ciocan şi nicovală, neavând practic nici o posibilitate practică de eliminare a dificultăţilor financiare în care se află.
În speranţa că nimeni nu riscă să se joace cu siguranţa circulaţiei trenurilor pe calea ferată, conducerea Prebet a contractat un credit bancar pentru plata salariilor. Numai că şi aceşti bani s-au terminat şi, deocamdată, nu se întrevede nici o soluţie de evadare din chingile sufocante ale blocajului în care se află. Pentru moment a fost luată măsura forţată ca, de la 1 martie a.c. oamenii să rămână acasă. Nimeni nu ştie cât timp va dura acest repaus nedorit. Prelungirea inactivităţii productive ar avea consecinţe dintre cele mai grave atât pentru salariaţii firmei, cât şi pentru siguranţa circulaţiei pe calea ferată.
Sebastian TRUŢA
|