Grimasele durerii
     Recensământul de curând încheiat (hârţoagele au început deja să fie luate la bani mărunţi şi prelucrate statistic) a echivalat în alţi termeni decât cei pur tehnici, cu o anamneză a stării sociale şi morale a românilor. Nu m-am numărat printre recenzori şi nici n-aş fi vrut să accept aşa ceva din simplul motiv că cele văzute vizitând casele oamenilor mi-ar fi indus o stare de tristeţe, de decepţie. Aş fi văzut, vai, cutiile de beton reci, adesea întunecate în care atunci când omul priveşte spre fereastră şi vrea să vadă un peisaj verde, un pom cu păsărele, o vede pe vecina din blocul de alături întinzându-şi rufele la uscat pe balcon. Vezi mobile "stil" de acum 20-30 de ani, cu piese desperecheate şi înghesuite ca-ntr-un ghetou de 20 de metri pătraţi. Zestrea mai tuturor românilor pentru care "moda" în materie este doar o reclamă din revistele de specialitate sau din spoturile publicitare difuzate în timpul filmelor, de regulă a telenovelelor, singurul tărâm unde săracii pot deveni bogaţi, nefericiţii fericiţi şi în care visele miros a paradis.
     Românul a cărui filozofie de viaţă este "Fereşte-ne Doamne de mai rău" se bucură că are totuşi un acoperiş deasupra capului şi că e proprietatea lui personală, că are baie, are robinet chiar dacă nu curge prin el apă caldă şi uneori nici rece. Se mai văd gândaci de bucătărie, ţânţari, gospodine care înlătură cu mâna libărcile de pe masa plină de fărâmituri ori deschid larg ferestrele să intre aer proaspăt. Nu se prea sinchisesc de aceşti musafiri veniţi să facă o treabă de importanţă socială, demografică naţională, în fond toate fac parte de viaţa lor de zi cu zi. Pentru ei, prezenţa apei calde sau a căldurii ce fac parte din chestionarul de recensământ reprezintă doar o amintire sau chiar un vis.
     Chipuri pământii, famelice, grimase ale durerii, semne că unele trupuri sunt roase de boală, de nevoi, de chinuri psiho-morale nici nu au puterea să zâmbească sau să fie amabile cu recenzorii. Fenomenul de migrare se află în plină expansiune, fie peste graniţă, fie în interiorul ţării, de la sate la oraşe sau invers, ori dinspre zonele mai sărace ale ţării spre altele mai bogate sau altfel spus în căutarea unui "bine", locul unde "binele" este o noţiune abstractă, relativă. S-a constatat că părintele nostru, al românilor, bunul şi blândul nostru stat atunci când vrea el, ori dimpotrivă satrapul, care ia cu zece mâini şi dă cu una, mai are încă apartamente în care stau chiriaşi - chiriaşi la stat, o "specie" pe cale de dispariţie. Datoriile de zeci de milioane la utilităţile publice îţi sunt precizate chiar dacă nu întreabă nimeni despre ele şi gravele lor probleme sociale îţi sunt istorisite, dacă cineva mai are urechi să le asculte. Ele n-au fost recenzate la acest recensământ. Cine ştie, poate altă dată.
     Cum era şi firesc, doar se văd şi de pe lună, recenzorii au intrat şi în case ultra elegante, impunătoare, având chiar şi foto celule la intrare, sisteme de alarmă, apartamente luxoase, construite după ultimele tendinţe ale arhitecturii moderne. Cioc! Cioc! Cioc! am venit să ne numărăm împreună, să ştim pe cine contăm, care ne va fi viitorul. Dincolo de datele statistice au fost recenzate sufletele oamenilor, bucuriile şi necazurile lor, căci din păcate ultimele predomină în societatea românească. Unii şi-au manifestat orgolios satisfacţia că stau unde stau, mândri de averile lor, alţii, cei mulţi, erau stingheriţi când răspundeau la întrebările recenzorilor sau erau pur şi simplu indiferenţi. Un lucru demn de semnalat este că locuinţele sărăcăcioase erau curate. Este şi asta o satisfacţie, dar insuficientă.
Gheorghe JURCĂ