Sfântul Mare Mucenic Gheorghe

"Bucură-te, mucenice Gheorghe, că te-ai făcut după vrednicie părtaş lui Hristos Dumnezeu, pe care roagă-L să-i izbăvească de toată urgia şi stricăciunea pe cei ce săvârşesc slăvita ta pomenire" (din "Lăudările praznicului")
Pe 23 aprilie, drept credincioşii creştini sărbătoresc pe marele, strălucitul mucenic Gheorghe, supranumit "Purtătorul de biruinţă". De ce îi zicem pomenitului sfânt "mare, strălucit?" Iată de ce: el a strâns în persoana sa şi a păstrat prea alese virtuţi creştine, în fruntea cărora figurează bărbăţia, neînfricarea, neplecarea în faţa păgâneştilor ameninţări, curajoasa mărturisire a Domnului Hristos, neşovăirea în a primi cununa muceniciei. A fost ameninţat cu pierderea gradului de înalt ofiţer (general) cu aruncarea în temniţă şi cu moartea: Sfântul, defel înfricoşat, spunea împăratului Diocleţian: "Până când, o, împărate, şi voi cruzi dregători, veţi porni mânia voastră asupra creştinilor, făcând judecăţi nedrepte asupra unor oameni nevinovaţi? Pentru ce îi prigoniţi? Credeţi, oare, că zeii voştri sunt vii şi puternici?... Vă nebuniţi şi vă înşelaţi, - că singur Dumnezeul creştinilor este viu şi adevărat"...
A fost Sfântul Gheorghe supus celor mai groaznice chinuri, ca zvârlirea în temniţă şi punerea pe pieptu-i a unor pietre mari şi grele, zdrobirea trupului cu o roată cu cuţite ascuţite, cufundarea într-o groapă cu var, încălţarea cu papuci de fier înroşit în foc, darea de otravă - sfântul pe toate le-a îndurat cu mare tărie sufletească, fremătând de bucurie şi pe buze având rugăciuni, ca de pildă: "Caută din cer, Doamne, şi vezi truda mea şi ascultă suspinele robului Tău celui pedepsit. Ci, Însuţi mă tămăduieşte, Doamne, şi-mi dă răbdare până la sfârşitul vieţii mele". Iar în faţa acordării de cinstiri şi bunătăţi, în schimbul lepădării de Hristos şi al închinării la idoli, sfântul zice cu îndrăzneală: "Nu-mi trebuie toate cinstirile şi bunătăţile voastre, că ele nu vor putea să mă despartă de Hristos, Stăpânul meu, căruia până la moarte îi sunt rob." Şi mai bine a primit ,cu bucuria morţii de mucenic, tăierea capului, decât să se lepede de Hristos Domnul.
Fraţi creştini, aţi putut vedea din cele spuse până acum că, într-adevăr, mare şi strălucit a fost Sfântul Gheorghe. Şi, totodată, că întru totul vrednic este el de venerarea, de cinstirea noastră. Cum se cuvine a-l cinsti? Să împrumutăm câţiva stropi din aurul virtuţilor sale. Cu alte cuvinte, să împrumutăm şi să ne împodobim sufletul cu creştinească bărbăţie, cu neînfricată atitudine în faţa primejdiilor şi a suferinţelor, cu îndrăzneaţă mărturisire a Domnului Iisus şi a învăţăturii Sale, cu strânsă alipire şi niciodată despărţire de El.
"Mucenice Gheorghe, nume dulce şi scump tuturor credincioşilor, această laudă ce o aducem ţie, cu blândeţe primeşte-o şi de tot felul de întâmplări amarnice fereşte pe cei ce cântă lui Dumnezeu: Aliluia!"
"Bucură-te, purtătorule de biruinţă, Mare Mucenic Gheorghe!" (Din Acatistier)
Pr. Ioan SUCIU