Apă la moara naţionalismului extremist
     "Alegerile din Franţa relevă creşterea mesajului naţionalist extremist în Occident. Alegerile din Ungaria reliefează o scădere a acestui tip de mesaj în zona noastră. Poate după 10-12 ani populaţia a înţeles adevărata miză a convieţuirii noastre" - spunea premierul României, Adrian Năstase în contextul conflictului apărut la Liceul "Bolyai Farkas" din Târgu Mureş ca urmare a prevederilor segregaţioniste cuprinse în protocolul local PSD - UDMR. Mai mult ca sigur, populaţia a înţeles şi doreşte această convieţuire, o dovedeşte traiul de zi cu zi din localităţile unde ponderea minorităţii maghiare este însemnată. Alţii n-au înţeles însă adevăratul sens al termenului "convieţuire", agitând periodic, interesaţi în atingerea unor ţeluri politice pe termen scurt, apele convieţuirii. O face de ani de zile Partidul România Mare, exploatând divergenţele de păreri şi resentimentele acumulate în Transilvania în secole de istorie. Cu rezultate electorale foarte bune, aşa cum au dovedit-o alegerile din anul 2000. A făcut-o Le Pen exacerbând recunoscutul naţionalism francez, iar rezultatele îngrijorează acum nu numai Franţa, ci chiar Europa. Şi tocmai acest delicat subiect s-au găsit să-l agite acum fruntaşii UDMR şi PSD, într-o vreme în care, cum spune chiar premierul, la noi naţionalismul extremist, fie el român sau maghiar era oarecum în scădere.
     A convieţui nu înseamnă a împărţi aceeaşi bucată de pământ, trăind apoi fiecare izolat pe bucăţica ce-i revine. A convieţui înseamnă a trăi efectiv împreună, a împărţi aceleaşi probleme şi aceleaşi succese. Dar chiar autoproclamaţii campioni ai europenismului în România, cei care la cea mai neînsemnată întârziere de la aplicarea normelor europene în materie de minorităţi ne reclamau cu mare mânie organismelor europene, îndeamnă acum, prin presiunile trocului politic la care sunt parte, la nerespectarea ziselor norme, a principiilor democratice şi a legilor statului român. Că este aşa, o dovedesc însăşi divergenţele de opinii în materie din sânul PSD. Prins între ciocanul partidului din care face parte şi nicovala Legii învăţământului, ministrul Educaţiei şi Cercetării - Ecaterina Andronescu nu prea are ce face deoarece, se pare că în statul de drept varianta autohtonă, interesele politice sunt mai presus de lege. Nu sunt luate în calcul decât voturile parlamentarilor UDMR, restul nu contează. Nici măcar propunerea făcută de doamna ministru ca transformarea Liceului "Bolyai Farkas" în liceu maghiar să se facă treptat pe măsură ce elevii înscrişi acum la secţia română termină clasa a XII-a. În acest fel s-ar respecta dreptul elevilor de a frecventa cursurile liceului unde au fost admişi prin concurs, iar tensiunile create ar fi sensibil mai mici. Şi asta deoarece pentru liderii UDMR "patru ani înseamnă mult". Ei vor totul acum, imediat, necondiţionat. Şi nici măcar nu sunt ei cei mai blamabili. România ultimului deceniu le-a dovedit că cei obraznici câştigă şi că nici o lege nu-i sfântă aici. Nerespectarea legii în România, de la "vlădică la opincă", este un al doilea "sport naţional" după sărăcie, chiar dacă nu de legi duce lipsă România. Are chiar prea multe. De fapt nerespectarea legii şi sărăcia merg mână în mână pe fondul dorinţei de înavuţire rapidă şi fără prea multă muncă, dacă se poate, care-i caracterizează pe românii intreprinzători politic şi economic. Oricum, pentru că şi-au dat seama că, în ciuda loviturilor zilnice pe care le primeşte, populaţia nu a devenit inertă, nu şi-a pierdut simţul de autoconservare şi reacţionează, guvernanţii au decis să mai reflecteze asupra problemei, deşi şansele ca protocolul buclucaş să fie modificat sunt foarte slabe. Dar aşa se mai aruncă ceva praf în ochii protestatarilor.
Anca DINICĂ