Hipocrat - cerşetor
     Zona Munţilor Apuseni este depreciată mult în ultima vreme atât sub aspect economic, cât mai ales socio-uman. Avem în vedere resursele materiale restrânse care să asigure moţilor un trai decent, dar în mod deosebit răspândirea unor boli care fac din viaţa oamenilor un calvar, o sumă de suferinţe fizice şi psihice. Fostele mine de uraniu de pe vremea sovromurilor dejiste, ca şi mai noua decopertare a zăcămintelor cuprifere de la Roşia Poieni, gazele nocive emanate de uzina din Zlatna, poluează atmosfera, aerul pe care îl tragem în plămâni, aer radioactiv ce conţine o mulţime de substanţe toxice. Toate acestea au un impact dezastruos asupra sănătăţii populaţiei. Deşi nu avem la-ndemână o statistică pe zone cu principalele boli de care suferă moţii la ora actuală, putem spune că pe primul loc se află afecţiunile de plămâni, apoi cele cardiace, de circulaţie, cirozele hepatice, cancerele, noi născuţi cu diverse malformaţii congenitale. Şi mai poate fi invocată şi o boală care nu ţine de ecologia mediului, ci de educaţia şi instrucţia sexuală a tinerei generaţii şi în general a populaţiei adulte - bolile venerice. Din păcate această boală a făcut casă bună cu această arie demografică dintotdeauna. Aici, civilizaţia, noul în materie de a cunoaşte şi a trăi în consens cu valorile lumii moderne, pătrunde anevoios. Cine este de vină? Sărăcia, izolarea, ignoranţa, politica defectuoasă de educaţie pentru viaţă etc.
     Plecând de la aceste câteva considerente am încercat să intreprindem un raid prin câteva din dispensarele medicale rurale din Ţara de Piatră. Nu ştim în ce măsură le-am ales pe cele mai bune sau mai rele pentru că avem şi noi limitele noastre de a putea penetra în zonele cele mai îndepărtate ale Apusenilor şi a investiga comunităţile în legătură cu problemele sanitare cele mai acute. Ca o constatare generală este aceea a existenţei medicilor în aceste dispensare, cei drept mai puţini ca pe vremea ştim noi cui, dar cert este că există. Lipsesc cu desăvârşire însă mijloacele de transport ale medicilor şi cadrelor medii în teren la cazurile la care impun prezenţa acestora la căpătâiul bolnavilor. Atât la Bistra, Lupşa, Vadu Moţilor şi Albac medicii ajung la solicitarea bolnavilor cu maşina celor dintâi. Slavă Domnului că sunt distanţe mari care pot fi parcurse cu maşini, iar altele perpedes apostolorum sau chiar pe cai. Oamenii nu se plâng, deoarece i-a învăţat viaţa să fie răbdători, îngăduitori, toleranţi, înţelegători cu nevoile, cu disconfortul vieţii, dar asta nu-i absolvă pe cei ce administrează viaţa publică a unei comunităţi de vina pe care o au şi mai mult o perpetuează în loc s-o eradicheze.
     Păcat că în toate locurile vizitate am întâlnit medici pricepuţi, buni profesionişti, cu multă experienţă şi dragoste pentru oameni. Este inexplicabil, aşa cum sunt atâtea în tranziţia noastră, de ce s-a împuţinat numărul medicilor în marile comune, au dispărut cabinetele de stomatologie, de pediatrie, maternităţile. S-a introdus, după opinia mea, aberant orice ar spune d-nii de la judeţ, noţiunea de medic de familie lansat aici. Îţi poate lua o zi deplasarea şi consultaţia unui pacient, riscul unui drum în puterea nopţii este foarte mare, ceea ce să avem pardon, la oraş nu există. Am întâlnit situaţii ca de pildă la Bistra, fapt ce ne-a înduioşat pur şi simplu, când medicul Aurora Cristina Cenuşă s-a angajat să plătească benzina sau chiar salariul şoferului numai să i se dea un mijloc de transport pentru dispensar. Şi dacă punem la socoteală că această comună este cea mai mare ca întindere din România, şi din Europa, doleanţa ei nu este un moft. Un alt medic, precum Dorel Dandea a părăsit Clujul pentru a se stabili definitiv la Lupşa, iar medicul Ionel Cristea şi-a cumpărat pe banii săi un ecograf şi un analizor şi pentru a-şi putea plăti ratele confecţionează ciubere şi butoaie pe care apoi le vinde. Păcat că aceşti apostoli ai satului, slujitori ai lui Hipocrat nu sunt trataţi cu mai multă înţelegere de către suveranii judeţului!
Gheorghe JURCĂ