Cad brazii Ardealului
     Cardinalul Alexandru Todea a trecut la Tatăl Ceresc. A mai căzut unul din brazii Ardealului nostru drag şi sfânt ce a avut, întotdeauna, oameni mari, care au fost adevăraţi stâlpi de lumină, credinţă şi tărie pentru popor, mari eroi ai neamului românesc. Întâmplător sau nu, mulţi dintre ei au fost români de religie greco-catolică, biserică care s-a dovedit a fi de-a lungul timpului un bastion de apărare a românismului în Ardeal dar şi o citadelă din care se întindea o mână de împăcare creştină, şi nu un pumn, maghiarilor alături de care istoria ne-a aşezat în această parte a lumii. Aşa au fost Avram Iancu, Inocenţiu Micu Klein, Iuliu Hossu, Corneliu Coposu şi mulţi alţi patrioţi luminaţi ce s-au jertfit pentru neam şi ţară şi mai ales pentru interesele naţionale. Ortodocşi sau uniţi, ei au pus mai presus de orice lupta şi jertfa comună, idealul naţional, scriind împreună pagini de aur ale istoriei noastre, aşa cum au fost Supplex Libellus Valachorum, Memorandum-ul ori Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 care şi-au avut sprijinul şi în altarul Bisericii Unite cu Roma de la Blaj şi mai ales în bunul şi preamăritul Dumnezeu ai cărui slujitori am fost şi suntem cu toţii, noi românii care, braţ la braţ, frate cu frate, am trecut peste toate valurile istoriei prin luptă şi jertfă comună.
     Din galeria unor asemenea oameni face parte şi cardinalul Alexandru Todea, care şi-a împletit viaţa cu suferinţele şi jertfele lui Hristos, purtându-şi crucea prin temniţele comuniste şi mai apoi prin spitale, fiind grav bolnav în ultimii ani ai vieţii. Eminenţa sa a făcut parte din garda de aur a Bisericii Unite cu Roma, din cei 12 episcopi, număr simbolic ca şi cei 12 apostoli ai lui Hristos, ce l-au urmat până la capăt pe Mântuitor în Biserica Unită cu Roma. Toţi şi-au oferit viaţa ca jertfă curată lui Hristos. Dar mai ales cardinalul Alexandru Todea care a prins şi perioada post-comunistă a bisericii greco-catolice, a fost un exemplu de credinţă în biserică şi în neamul românesc, deşi a avut de înfruntat teroarea închisorilor din Bucureşti, Sighetul Marmaţiei, Râmnicu Sărat, Jilava, Piteşti, Dej, Aiud, Văcăreşti şi Gherla, fiind condamnat la muncă silnică pe viaţă. Eliberat în august 1964, Alexandru Todea avea să fie acelaşi prelat luminos şi neînfricat ce va milita cu stăruinţă pentru păstrarea credinţei, cel mai sfânt tezaur dintre darurile lui Dumnezeu. Iar prin tot ce a făcut, prin viaţa sa sufletească nepătată ca şi prin nemărginita iubire faţă de oameni, cardinalul Alexandru Todea a adus Bisericii o plinătate de viaţă curată, purificată, care a devenit mai sfântă şi mai puternică spre fericirea sufletelor şi propăşirea poporului întru mai multă lumină. Pe bună dreptate se poate spune aici, despre marele patriot şi prinţ bisericesc, că a fost un erou al Bisericii, un martir şi-un erou al neamului. Trupul său va rămâne în Catedrala Mitropolitană de la Blaj, dar sufletul său curat şi vrednic va merge cu siguranţă în Rai, la Tatăl Ceresc. Dumnezeu să-l odihnească!
     Fie ca în aceste momente de durere şi necaz, prelaţii şi credincioşii ortodocşi şi greco-catolici să nu uite nici o clipă că numai prin iubire şi armonie cele două strane pot revigora sufletul şi spiritul de unitate naţională, de care în aceste vremuri neamul românesc are atâta nevoie. Cu atât mai mult cu cât iredentismul maghiar şi panslavismul rus, ca şi numeroasele secte ce-i agresează pe români, ne pot ameninţa oricând şi nu sunt doar fantome ale trecutului apus. Spiritul şi interesul naţional cer să fim mereu împreună, ortodocşi şi uniţi! Doamne ajută!
Gheorghe CIUL