CU OCHII PE MASS-MEDIA
De braţ cu Rusia, în NATO
     Când ne-au ajutat să câştigăm locul nouă la Eurovision, ruşii s-au dovedit buni tovarăşi şi prieteni, dar credem că şi mai buni amici ne vor fi ei în toamnă, când ne vor lăsa să intrăm în NATO după pohta ce-o pohtim. Evenimentul care ne-a dat această certitudine a fost semnarea, în cursul zilei de marţi, în Italia, a documentului privind formarea unui nou Consiliu NATO - Rusia, în cadrul căruia Moscova va avea drepturi egale cu ceilalţi 19 membri ai Alianţei Nord-Atlantice. E drept că prietena de la Răsărit nu va avea drept de veto, dar noi ştim foarte bine că, pentru a-şi impune voinţa în faţa Occidentului, Rusia nu are cu adevărat nevoie de aşa ceva. În schimb, ea va participa la deciziile comune privind administrarea crizelor regionale, la operaţiuni de menţinere a păcii, de salvare pe mare sau la exerciţii militare, devenind astfel cea mai nouă parteneră a NATO. Caracterizată drept un eveniment de dimensiuni planetare, ceremonia de înfiinţare a Consiliului NATO-Rusia a fost "botezată" cu declaraţii istorice, care consacră parteneriatul dintre foştii inamici şi implicit sfârşitul, odată pentru totdeauna, al Războiului Rece. "Doi foşti adversari îşi unesc acum puterile ca parteneri, punând astfel punct unei jumătăţi de secol de neînţelegeri şi unei decade de incertitudine", declara preşedintele american, George W. Bush, înainte de semnarea documentului. "Acesta este numai începutul", adăuga omologul său rus, Vladimir Putin, artizanul unei apropieri fără precedent a Moscovei de Occident. "Deocamdată, este dificil de estimat semnificaţia acestei întâlniri. Am parcurs un lung drum de la confruntare la dialog şi la cooperare", a mai spus Putin, subliniind că noul rol internaţional primit de Rusia ar fi fost de neconceput în urmă cu doar câţiva ani. La rândul său, secretarul general al NATO, lordul George Robertson, a afirmat că "acum există un inamic comun şi ameninţări comune, cărora le vom face mai bine faţă împreună decât separat". Gazda întrunirii, premierul italian Silvio Berlusconi, a descris Consiliul drept "un instrument formidabil pentru securitatea şi pacea mondială. Acest pact conferă un nou statut global Rusiei şi obligă Occidentul şi alianţa sa militară să respecte parteneriatul cu Moscova". *Aşa stând lucrurile, România va trebui să se străduiască destul de mult ca să nu intre în NATO. O serie de evenimente din ultimele zile denotă însă faptul că, oricât de bună ar fi situaţia la un moment dat într-un domeniu sau altul, se găsesc întotdeauna resurse pentru a o compromite. Argumente puternice în acest sens oferă izbucnirea în presă a scandalului legat de Operaţiunea "Bidineaua". Concret, în presa din 27 şi 28 mai, sub titlul "Strategia de contracarare a atacurilor la adresa României", a fost publicat un document care prevede constituirea unui Sistem Naţional de Management al Contracarării Agresiunilor Informaţionale, sub egida CSAT şi coordonat de consilierul prezidenţial pe probleme de securitate naţională, Ioan Talpeş. "Strategia" constată că România este supusă unor atacuri sau chiar unui război informaţional, prin intermediul mass-media şi Internetului, menite să-i afecteze imaginea externă şi să influenţeze negativ factorii de decizie interni. Agresiunile informaţionale pot veni însă şi din interiorul ţării, sunt de părere autorii documentului. Un exemplu: lupta politică internă, care poate promova informaţii false, ce pot deteriora imaginea ţării. În consecinţă, "Strategia" trasează sarcini precise unui mare număr de ministere, inclusiv unităţilor speciale informaţionale ale MApN, MI şi SRI, toate urmând să fie puse sub controlul CSAT, prezidat de Ion Iliescu. Noua structură va urmări influenţarea "grupurilor-ţintă" - lideri de opinie, oficiali din ţările NATO, oameni de afaceri, potenţiali investitori, alte personalităţi demne de interes. De asemenea, unul dintre "grupurile-ţintă" îl reprezintă diaspora. Organismul aflat sub egida CSAT va identifica "punctele nevralgice ale audienţei" şi va focaliza mesajul "până la realizarea unei imagini convenabile". În timp ce reprezentanţii preşedinţiei - inclusiv şeful statului - au negat paternitatea "Strategiei", ministrul Informaţiilor Publice, Vasile Dâncu, a admis că i-a parvenit un astfel de document. *Aşa cum era de aşteptat, comentariile din presă pe marginea acestui subiect au fost foarte dure. Iată un fragment edificator din editorialul semnat de Cristian Tudor Popescu în "Adevărul" din 29 mai. "Războiul cu Internetul e doar o prostie, consumatoare de timp şi bani. Însă prezentarea mass-media drept principal canal de atacare informatică a României prezintă miezul gândirii totalitare a echipei Dâncu, braţul înarmat al premierului Năstase. "Mass-media, prin acordarea de interviuri ori prin sponsorizarea unor emisiuni cu tentă culturală, istorică, sportivă sau distractivă, poate declanşa un adevărat război informaţional şi poate afecta imaginea ţării..." Practic, tot ce apare în presa românească, scrisă, audio sau video, de la emisiunile culturale din miez de noapte, cu audienţă în jurul lui zero, până la articolele de sport şi Abramburica reprezintă un potenţial pericol pentru imaginea României. Este exact concepţia cenzurii ceauşiste, care căuta fraze cu şopârle la adresa Tovarăşului şi în Arici Pogonici! Zicerea asta pică la fix după ce Dâncu a acuzat în bloc presa că ia şpăgi de la 5.000 la 100.000 $. Ca să nu mai vorbim de următoarea: "Prezentarea exagerată, chiar deformată a unor aspecte ce ţin de corupţie, trafic de fiinţe umane, privatizare, protecţia informaţiilor, reforma armatei, adopţii şi altele, care constituie obiective de aderare, pot afecta hotărâtor cursa României spre NATO". În paralel cu mimarea reformei faţă de Vest, prin mijloace mergând de la minciună până la ridicol, echipa de zgomote Dâncu aduce în faţa poporului principalul obstacol în calea spre NATO - Praga: nu corupţia, nu ciocoismul pesedist, nu privatizările pe cumetrii, nu imunitatea faţă de orice lege şi morală a parlamentarilor, nu mituirea muncitorilor cu subvenţii şi eşalonări în locul reformei, nu faptul că jumătate din români merg la Praga fără să fi avut de-o veşnicie pe masă şuncă de Praga, ci presa! Presa, că scrie de toate astea. Că exagerează, că deformează. Că "induce în eroare şi dezinformează, ajungând la îndoctrinare, subversiune şi, în ultimă instanţă, la terorizare (s.m.)". Hopa! o altă idee dragă lui Dâncu, pe care a mai enunţat-o astă-iarnă: presa ca mijloc pentru terorism. Cuvântul terorism cred că reprezintă o cheie teribilă pentru siguranţa sfidătoare, pentru tupeul gândirii Dâncu. Deocamdată, preşedintele Iliescu se dezice cu hotărâre de acest document. Nu ştiu ce va face însă dacă americanii vor privi aceste hârtii nu ca pe un oribil atentat la adresa democraţiei şi libertăţii de exprimare, ci ca pe un pachet de măsuri necesare. După 11 septembrie, chinga în jurul presei s-a strâns pe plan mondial. SUA sunt interesate mai mult de regimuri autoritare, unde informaţia şi oamenii circulă foarte bine controlat, decât de democraţii cu presă liberă prin care teroriştii defilează nestingheriţi. S-a scris în prostie că, pentru a ne primi în NATO, americanii îi vor afară din structuri pe securişti. Niciodată Washingtonul nu a confirmat asta. Ar fi şi greu de cerut aşa ceva când structurile înseşi sunt astăzi securisto-comuniste. O să râdeţi, stimaţi concetăţeni, dacă mai puteţi, dar şi de astă-dată, ca şi înainte de '89, ca şi în decembrie '89, se prea poate ca tot ei să fie primii şi la NATO".
Maria Lucia MUNTEANU