Leul greu - abia după 2004
     Timp de aproape un an de zile, după vizita efectuată în 2001 în România, de către Leszek Balcerowicz, arhitectul economiei de piaţă în Polonia - bazată pe terapia de şoc şi pe reforma monetară realizată în anul 1995, majoritatea românilor s-au entuziasmat cu gândul la iminenta reformă monetară şi în ţara noastră. Atunci, după o analiză efectuată la nivelul Băncii Naţionale a României, cât şi la nivelul Guvernului, cu participarea directă a lui Balcerowicz, aproape s-a decretat denominarea rapidă a leului românesc după modelul polonez, respectiv tăierea a patru zerouri din "coada" leului. Coadă, care, de câţiva ani buni, a cam început să dea pe afară din computerele băncilor româneşti, cât şi din buzunarele românilor, mai ales când trebuie să-şi facă piaţa.
     Desigur, încă de atunci s-a pus problema că denominarea leului trebuie să facă parte dintr-o strategie mai amplă a reformei economice în ţara noastră, care în linii mari ar presupune: * privatizarea rapidă şi eliminarea activităţii statului care provoacă pierderi * acordarea creditelor în sistem avantajos către sectoarele şi firmele de succes * înlăturarea birocraţiei modificarea sistemului de stabilire a preţurilor (vezi ce se întâmplă încă cu cele la energie electrică, gaze naturale, benzină etc.) * scăderea impozitelor şi taxelor şi crearea condiţiilor egale pentru toţi întreprinzătorii de stat sau particulari * reducerea serioasă a inflaţiei etc. Între timp, în realizarea acestor deziderate ale reformei s-au făcut destui paşi importanţi, dar, totuşi, insuficienţi. Astfel, dacă privatizarea a început destul de "în forţă", iar inflaţia s-a mai redus cu câteva procente, în schimb, toate celelalte nu au putut fi puse încă pe un făgaş normal.
     Ca urmare, după mai multe reprize de dezbateri, inclusiv cu partidele politice parlamentare, mai nou, s-a ajuns la concluzia că tăierea zerourilor din coada leului românesc trebuie amânată încă o bună perioadă de timp. Vorbind recent despre o eventuală denominare, primul ministru Adrian Năstase a spus că există raţiuni serioase care impun ca aceasta să se realizeze la începutul unui nou ciclu electoral. Chiar dacă "din bun simţ" este de preferat introducerea leului greu înainte de adoptarea monedei unice europene - EURO (aceasta fiind preconizată undeva în 2009-2010), Adrian Năstase a spus că "dacă s-ar realiza în anul preelectoral 2003, denominarea ar crea neîncredere".
     Şi Opoziţia, care prin unele voci s-a manifestat zgomotos în favoarea trecerii directe la moneda unică europeană, mai nou pare a fi de acord cu această amânare. La o recentă întâlnire care a avut loc la Palatul Victoria cu reprezentanţii partidelor politice, Mircea Coşea (PNL) a spus că "denominarea nu trebuie să fie doar o şmecherie monetară, ci un început de reformă".
     În cele din urmă, cheia schimbării opţiunii tuturor în ce priveşte denominarea a dat-o, se pare, indirect, guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, care a declarat zilele trecute: "Denominarea nu trebuie văzută doar ca o cosmetizare, un test tehnic, ci şi ca un gest politic, care reprezintă un angajament pentru închiderea perioadei de inflaţie relativ ridicată şi deschiderea unei perioade de stabilitate".
     Aşadar, una peste alta, introducerea leului greu românesc va mai fi luată în discuţie, probabil, numai după alegerile din 2004. Cum se va face, vom vedea atunci.