La Roșia Montană - o mare investiție ecologică
Cele două tabere "pro" şi "contra" investiţiei de la
Roşia Montană au manifestat ieri sub steagul ecologiei
"Ţara Moţilor fără cianuri" este numele campaniei declanşate şi organizate ieri la Roşia Montană de organizaţia Alburnus Major şi mai multe organizaţii neguvernamentale, împotriva investiţiei de exploatare a metalelor preţioase de la Roşia Montană. Cele 15 organizaţii neguvernamentale prezente au semnat ieri o declaraţie comună prin care consideră că acest proiect este în contradicţie cu cerinţele dezvoltării durabile a localităţii din Apuseni, deoarece va avea impact social negativ şi va afecta grav factorii din mediu, cerând totodată Guvernului României retragerea imediată a licenţei de exploatare şi oprirea definitivă a lucrărilor demarate la Roşia Montană Gold Corporation în patrulaterul aurifer Certej - Brad - Zlatna - Baia de Arieş.
Autorităţile locale au aşteptat destul de încordate adunarea publică de ieri, existând la un moment dat temerea că între cei de la Asociaţia "Alburnus Major" şi invitaţii lor, care se opun pe faţă proiectului de investiţie şi susţinătorii investiţiei ar putea apărea conflicte. Din fericire, prezenţa discretă a jandarmilor a fost inutilă, ambele tabere fiind preocupate doar de problemele ecologice. În timp ce adunarea publică s-a desfăşurat foarte calm pe proprietatea preşedintelui asociaţiei "Alburnus Major" - Eugen David, susţinătorii proiectului Roşia Montană Gold Corporation au strâns sute de saci de gunoaie de pe raza comunei.
Gabriel Dumitraşcu - directorul general adjunct al RMGC a declarat că este normal ca un proiect de asemenea proporţii să aibă şi oponenţi. El nu a dorit să comenteze despre prezenţa masivă a cetăţenilor maghiari în zonă, dar a subliniat faptul că la adunarea populară au fost foarte puţini cetăţeni din Roşia Montană, care practic sunt direct afectaţi de investiţie, majoritatea participanţilor fiind din alte localităţi şi judeţe din ţară. La acţiunea ecologistă de ieri au participat reprezentanţi ai 15 organizaţii din Alba, Cluj, Constanţa, Bucureşti, Sighişoara dar şi ai celebrei organizaţii ecologiste internaţionale "Greenpeace". Cei care au lipsit însă au fost tocmai... roşienii. Chiar şi senatorul PRM Ioan Paştiu şi-a adus aminte de electoratul din judeţul Alba cu ocazia participării la acest miting. "Cei care au planificat o uzină a morţii la Roşia Montană, au ridicat mâna împotriva lui Dumnezeu", a spus Paştiu. A fost o tentativă de câştigare a capitalului electoral, aceeaşi intenţie manifestând şi reprezentanţii organizaţiei politice "Noua dreaptă", acuzaţi de multe ori de tendinţele fasciste pe care le afişează în discursurile şi acţiunile lor. Nu ştim cât de apreciate au fost acţiunile "aripii politice" a celor prezenţi asupra celor câtorva zeci de cetăţeni din Ungaria, veniţi în România special pentru această adunare...
Dorana MIHAI
Cui îi pasă de moți?
Spun sincer, nu mi-a plăcut "Mioriţa". Cum adică, mă întrebam cu furie adolescentină, cum stă prostu ăsta de cioban şi nu o ia la fugă? Barem să se ascundă, să cheme ajutoare, să facă ceva... Degeaba ne explica profesoara că se resemna ciobanul, mie îmi era ciudă. Încă şi mai ciudă îmi era pe testament. Păi, dacă-i pasă lui de maică-sa de ce nu luptă să trăiască, să-şi crească oile, să se însoare? Dacă-i laş, măcar să tacă dracului din gură!
Au trecut de atunci aproape două decenii şi ciuda pe ciobanul mioritic tot a rămas. Parcă s-a mutat ciobanul din cartea de română tocmai în Apuseni. Trăieşte printre moţi şi cântă balade triste. Că s-a apucat de cântat n-ar fi tocmai rău. Problema e că nu face nimic altceva. Şi-n primul rând nu-i pasă de moţi.
Tema preferată a ciobanului mioritic trăitor în Apuseni este potenţialul turistic care de fapt nu va mai fi potenţial. Balada "Salvaţi Roşia Montană" sună atât de bine încât isterizează comitete şi comiţii, care numai ce purced să se zdrobească în ajutorul neajutoraţilor roşieni. Şi numitele comitete chiar se zdrobesc şi chiar devin, brusc, eficiente. Se agită atât de bine încât stai să te întrebi de ce n-au făcut-o până acum? De ce bunăoară, nici o agenţie de turism din America nu organizează excursii în România, darămite la Roşia? După aia te luminezi cu adevărul că-i mult mai uşor să stai cu mâinile-n sân şi să aştepţi moartea în varianta sărăciei şi umilinţei, ştie asta ciobanul, ştiu şi comitetele care n-au făcut nimic atâta amar de vreme. Normal şi logic ar fi că dacă tot le pasă de moţi aceste organizaţii să lupte pentru monitorizarea activităţii din zonă. Dar nu, ei vor pur şi simplu să nu se schimbe nimic la Roşia Montană. Vor să moară în pace, în linişte, cu un testament din care să rezulte ce bravi şi destoinici ciobani au fost ei. Şi mai ales cât de mult le-a păsat lor de moţi, cum au cântat ei ani de-arândul dulcea baladă a morţii în Apuseni, cum şi-au adus ei taragoatele şi s-au melancolizat patriotic.
Consumate pe stomacul gol, baladele mioriticului cioban au gustul amar al lehamitei. Cui îi pasă de moţi? Sau mai concret: Cine se gândeşte să dea de mâncare moţilor? În goana după capital electoral câţi cugetă că, poate, oamenii aceia care s-au ostenit să-i asculte sunt flămânzi? Sunt serviţi, în schimb, din belşug, cu vorbe patriotice. Luaţi şi mâncaţi! Vorbele se opresc în gât. Degeaba înghit ei, vorbele rămân să sufoce şi cu o ultimă suflare sunt scuipate afară. Atunci ochii se deschid ca după un somn lung şi buzele murmură dispreţuitor: "Da, ce-mi spui tu mie de astea! D-apoi nu te ştiu eu cine eşti? Nu te cunosc eu pe tine?"
Chiar aşa, cui îi pasă de moţi? Grija de moţi să răzbată oare în bocetul ciobănaşului întristat că cineva sau mai mulţi îndrăznesc să spună cum că nu-i pasă de moţi? Nici prin cap nu-i trece ciobanului să-şi facă niscaiva procese de conştiinţă, barem un strop de obiectivitate să aibă, să cerceteze, să vadă cum şi ce s-a ales de turmă. De unde! El vede doar afrontul adus tocmai lui, imaginea însăşi a integrităţii în grija pentru moţi. Şi-atunci disperă şi se frustrează dar totuşi depune eforturi, şi-ntr-un târziu redactează testamentul mioritic. Îşi freacă apoi mâinile cu mare mulţumire, pot eu să mor la o adică, dar balada asta o să meargă taman la inima moţului, acolo unde voiaţi voi, duşmanilor, să mă discreditaţi. Cel cu inima, adică moţul, stă pe prispă rupt de oboseală şi de batjocura vremii. Citeşte, că atâta i-a mai rămas. Nu ştie că-i doar un truc ieftin de pregătit campania electorală. Nu ştie că vrea ciobanul şi speră să cânte balada morţii tocmai din Parlament. Nu-i trebuie şi nici n-are habar moţul de politică. Are stomacul gol şi-i flămând şi face socoteala amară că ciobanul asuprit de care trebuie să-i fie lui milă, poartă cu fală ditamai burdihanul plin.
Cristina CRISTEA