Iluzii balcanice
     Deşi semnalele oficiale de la Uniunea Europeană arată în felul lor concret şi corect că România a rămas pe ultimul loc, devenit parcă marcă înregistrată, în ceea ce se numeşte cursa preaderării, se ştie că nu această realitate este panta pe care evoluează situaţia ţării noastre. Altfel cum am putea să explicăm entuziasmul, optimismul, zâmbetul larg afişat de oficialii noştri, pentru care parcă nici nu mai este loc de mai bine în comportamentul doritor de integrare, când cele mai slabe clasificări ocupate în toate graficele formalităţilor de preaderare au valoarea de loz câştigător la loteria integrării în UE cu data extragerii vizată la anul 2004. Optimişti sunt polticienii aflaţi la putere, miniştrii, managerii noştri având în declaraţiile lor prin care vor să ajungă cât mai repede la umbra protectoare a drapelului european şi atât. În cifre şi realitate, România nu poate şi nu se va alătura Europei în 2004, nesatisfăcând criteriul economic - esenţial pentru integrare, cât despre 2007, acesta rămâne un semn de întrebare. Ţara noastră mai are de parcurs încă patru capitole de negociere pentru aderare, fiind şi singura dintre cele 12 state candidate care a închis doar 12 capitole din totalul celor 30 aflate în discuţie, în vreme ce Bulgaria a ajuns la 20 de capitole de negociere încheiate.
     În vise şi vorbe, prin atitudinea relaxată a conducătorilor care cred că totul se reduce la o recuperare miraculoasă a timpilor pierduţi, România nu are de ce să se teamă, ba chiar se vede lider în cursa admiterii în lumea europeană, dar greşeşte astfel, bazându-se pe iluzii, miracole sau răsturnări viitoare, care nu au nici un fundament în lumea reală construită conform regulilor economiei de piaţă. Supărător este modul infatuat în care interpretează autorităţile române toate aceste clasamente deloc încurajatoare la adresa României, speculând la maximum convingerea că, dacă suntem măcar luaţi în calcul pentru extindere, suntem automat şi buni de a fi luaţi în seamă ca apţi pentru aderare. Impresia pe care o lasă în exterior ţara noastră, pasivă şi în aşteptarea unor minuni, cât şi credinţa ei, de genul: cei din urmă vor fi cei dintâi, nu sunt atitudini demne şi corecte pentru a fi promovate în cursa, de altfel, stabilită pe criterii economice a extinderii europene, ci doar balcanisme demodate ale celor care speră că vor fi lăsaţi şi ei să se strecoare cumva la jocul celor mai mari ca ei. Tovarăşi de ucenicie la lecţia economiei de piaţă, bulgarii au renunţat la entuziasmul afişat şi poziţia de co-lider în topul optimiştilor la ruleta aderării, pe care le împărtăşeau cu noi, până anul acesta. Despre ei s-ar putea spune că au acceptat realitatea că, până la promisa aderare, mai sunt cel puţin cinci ani. Autorităţile române nu, ele rămân în fruntea celor care, vorbind afabil şi pozitiv de integrare, speră să-şi poată hrăni poporul, până în 2007, cu o porţie mare de vise şi iluzii - cel mai sigur şi singurul, de altfel, program social.