Libertate şi frică
     Puţine sunt evenimentele istorice ale ultimului secol despre care să se fi scris atât de mult, ca despre abominabilului atac de la World Trade Center. S-a scris mult şi se va mai scrie. Evenimentul se află încă acoperit de o groasă perdea de fum. Practic, în afara unui adevăr tras de păr cum că în spatele acestui atentat asupra lumii civilizate stă terorismul islamist şi nu numai, nu se cunosc prea multe. Politologii, analiştii încearcă să afle cine a fost autorul, care sunt forţele aflate în spatele acestei oribile crime. O fi sau n-o fi Bin Laden? O fi mâna lui Saddam Hussein? Cert este că deşi a trecut un an de la terifiantul eveniment de la WTC nu ştim dacă 11 septembrie înseamnă sfârşitul unei lumi sau dimpotrivă începutul unei lumi. S-a sfârşit cumva războiul rece? A început un nou război rece? Sau chiar unul cald? America care nu dă prea mult pe trecut, ci se gândeşte doar la viitor, se află într-o cumplită buimăceală.
     "Apocalipsa de la New York" declanşează un nou început al istoriei, un început care invocă ideea că acum secolul XXI îşi are propria sa tragedie şi ne putem despărţi de toate tragediile pe care le-am trăit până în prezent. Se poate spune că modernitatea a intrat într-un înfricoşător crepuscul, care anunţă zorii unui nou "ev mediu terorist". Unii teoreticieni avansează ideea că atentatul cu pricina şi altele care vor urma constituie dorinţă de revanşă a sclaviei în faţa rigorilor greu de suportat ale democraţiei şi libertăţii. Ei merg mai departe şi afirmă că tragedia de la WTC marchează explozia a 50 de ani de ură şi violenţă a palestinienilor în Israel, înfrângerea libertăţii în lupta cu servitutea. Practic, dacă disecăm bine lucrurile este vorba de coexistenţa a două lumi. Occidentul şi Orientul, civilizaţia şi noncivilizaţia. Sensul profund al celor întâmplate este frica de libertate pe cale de a deveni un anti-umanism-universal. Aşa cum spunea Bush pe 20 septembrie 2001 în faţa Congresului: "Libertatea şi frica sunt în război". Dar America va continua să definească vremurile pe care le trăim şi nu se va lăsa definită de vremuri; SUA au decis: oamenii nu vor trăi o epocă de teroare, ci o epocă de libertate". Cu această nefastă dată; 11 septembrie 2001 resentimentele se internaţionalizează, frica se globalizează, sporeşte nostalgia revenirii la inerţie, la preuman. În fine, întrebarea care se pune este dacă începutul acestui secol înseamnă începutul tragic al "noului asediu" asupra civilizaţiei şi libertăţii. În acest caz va trebui redefinită noua strategie geopolotică a secolului XXI, liniile tectonice geopolitice ale Eurasiei, eşecul unipolarului şi apariţia bipolarului.
     Cu ce s-a ales România de pe urma acestui trist episod al omenirii? Cu destule avantaje. Spre deosebire de alte ţări, România a trecut cu brio acest examen. Putem spune că este cea mai abilă mişcare pe care politica dâmboviţeană a făcut-o în ultimii ani. Deşi ne-am pus prost cu Europa am semnat tratatul privindu-i pe soldaţii americani aflaţi în eventualele acţiuni militare pe teritoriul ţării noastre. Nu aveam de ales. Unii băgători de seamă s-au inflamat, dar politicianismul penibil al unor membri ai UE nu mai impresionează pe nimeni. Ei uită că şansa Europei este tocmai de-a fi o prelungire a Americii, aşa cum mai bine de trei secole, America a fost o prelungire a Europei. 11 septembrie a fost o şansă a României bine exploatată şi ea va fi mai mult ca sigur dorită şi de alte ţări europene. Mulţi văd că tot răul din lume vine din America: Coca-cola, SIDA, drogurile, internetul, muzica pop, dar uită că americanii sunt cei mai mari exportatori de securitate din lume. Când e vorba de securitate şi democraţie e bine să ţinem minte două sintagme: "Never forget" şi "America first", sloganuri care vor apăra democraţia în ţări care în mod evident nu vor să audă de democraţie. Să ne fie frică oare de hipervampirismul american care suge sângele amestecat cu petrol al popoarelor ori de prostia noastră ontologică?