Statul român încurajează ilegalitatea
Un cetăţean din Câmpeni a pierdut 30 de milioane de lei pentru că... a respectat legea!
În luna august a.c., Florea N., din Câmpeni, şi-a adus din Belgia o remorcă auto de 750 kg, bijuterie nu altceva. A cumpărat-o chiar din magazin (factura nr. 2151) şi a plătit-o cu vreo 13 milioane de lei. Ajunge omul cu ea la vama Vărşand şi plăteşte taxa de rigoare, ca un cetăţean cumsecade, care vrea să respecte legea. Şi îl mai costă 20 de milioane de lei! "Nu-i nimic, zice Florea, o să încep să lucrez cu ea şi îmi scot pârleala..." Dar de la vorbă la faptă e cale lungă în ţara asta. Pentru că în momentul în care se prezintă la Registrul Auto Român din Alba Iulia constată cu stupoare că... remorca nu poate fi înscrisă în circulaţie! Revoltat, pe bună dreptate, cetăţeanul a scris pe adresa ziarului nostru, exprimându-şi nemulţumirea astfel: "De ce mi s-au luat cele 20.000.000 lei, dacă nu pot folosi bunul cumpărat legal? De ce am fost lăsat să-l introduc în ţară, dacă nu se poate înscrie în circulaţie? De ce mi s-a garantat la punctul vamal că dacă achit în totalitate taxa vamală pot înscrie în circulaţie semi-remorca? (...) Am auzit că există o ordonanţă de guvern prin care sunt scutite de vamă tractoare, utilaje agricole, remorci şi semi-remorci. Dacă această ordonanţă există, de ce am mai plătit taxă vamală?" etc.
Pentru a ne edifica asupra situaţiei de faţă, ne-am adresat d-lui Radu Pavel, şeful Biroului vamal din Alba Iulia. După ce a cercetat actele, acesta ne-a declarat: "Taxa a fost încasată corect la Vărşand, în conformitate cu normele cuprinse în Anexa nr. 6 din Registrul Vamal şi HG nr. 1114/2001, coroborată cu OMF nr. 672. Bunul la care se referă cetăţeanul respectiv nu poate fi definit ca semi-remorcă şi nici ca utilaj agricol (pentru aceasta este nevoie de o expertiză efectuată de ANEVAR). Aşadar, vămuirea a fost făcută exact după valorile standard înscrise în catalog. Cât priveşte faptul că lucrătorul vamal din Vărşand i-ar fi spus cetăţeanului să achite taxele garantându-i că va putea înscrie remorca în circulaţie, mă îndoiesc de aceasta. Căci nu e de competenţa lucrătorilor vamali să se exprime cu privire la omologări, înmatriculări ş.a.m.d. Pe noi nu ne interesează ce face omul în ţară cu bunul pe care-l aduce, dacă acesta este legal şi nu prezintă nici un pericol..."
Ni s-a mai spus că, înainte de a plăti taxele vamale omul trebuia să se intereseze la RAR cu privire la modalitatea de a înscrie remorca în circulaţie. Acelaşi lucru ni l-a declarat şi d-l Nicolae Rişteiu, şeful reprezentanţei RAR Alba: cetăţeanul trebuia să solicite de la orice reprezentanţă RAR o notă de constatare pentru vamă. "Vehiculul, afirmă d-l Rişteiu, nu are datele de identificare. Cu alte cuvinte, seria ce figurează în acte trebuia să se afle poansonată pe un element de bază al remorcii (pe "proţap"). În astfel de cazuri, nu există decât două soluţii: reconstituirea vechiului număr sau procedura de generare a unui număr nou. Noi am găsit o soluţie la acest caz (mai rar întâlnit, e drept, pentru că în Belgia şi Luxemburg remorcile de acest gen nu se înmatriculează). Putem să poansonăm seria ce figurează în acte, dar avem nevoie de acordul Poliţiei..." Tot d-l Rişteiu a contactat Poliţia, pentru a primi un acord de principiu, dar răspunsul primit a fost acela că nu se poate face poansonarea decât dacă există plăcuţa constructorului. În lipsa acesteia, pentru că procedura legală nu cuprinde cazul unei astfel de remorci, este nevoie de... ordin scris, de la Bucureşti, de la şeful departamentului Poliţiei care are în subordine comisiile judeţene, iar acest ordin trebuie solicitat de proprietar ş.a.m.d.
Vă mărturisesc, sincer, după cât am umblat şi câte mi s-au spus despre remorci, semiremorci, omologări, înmatriculări etc. am încercat să mă pun în situaţia bietului om. Păi, decât să cer aprobare de la Bucureşti (pe care aş putea să nu o primesc) şi decât să merg iar cu remorca până-n Belgia ca să obţin datele ei de identificare (riscând să-mi fie confiscată pentru că... circul cu ea neînmatriculată!), mai bine o iau, o dezmembrez, schimb câteva piese, o coafez ca să poată fi "indigenată" şi pe urmă pot umbla cu ea! Dar aşa putea proceda omul nostru de la bun început: o aducea pe bucăţele, o asambla în ţară, o omologa şi totul era OK! Şi nici nu mai plătea 20 de milioane de lei taxă vamală. Veţi spune (cum ne-a spus d-l Pavel), că în acest caz comitea o ilegalitate. Păi nu statul român îl determină să procedeze astfel? Iată, a fost corect, a procedat legal, iar acum stă cu remorca blocată la RAR şi nu poate să circule, în timp ce alte vehicule de acest gen, ruginite şi confecţionate în ţară din tot felul de piese "fantomatice" sunt omologate, înmatriculate şi puse în circulaţie...
E oare vina omului că legislaţia românească nu a cuprins în procedură un astfel de caz? Păi nu s-ar face el de râs în faţa belgienilor, dacă s-ar duce înapoi şi le-ar spune ce-a păţit în România? Şi, nu vreau să acuz pe nimeni, dar cred că dacă băga mâna-n buzunar şi făcea nişte "mici atenţii" era sfătuit cum să procedeze încă de la început, iar azi era cu remorca în circulaţie. Asta vi se pare legal, domnilor ce respectaţi legea cu atâta scrupulozitate?
În final, considerăm că procedura trebuie revizuită, pentru a cuprinde toate cazurile. Şi poate că mai trebuie constituit un instrument de control care să verifice permanent nu numai corectitudinea funcţionarilor, ci şi solicitudinea de care ei dau dovadă în rezolvarea problemelor cetăţenilor. A rezolvării, nu a găsirii de pretexte pentru a-i împiedica să intre în legalitate...
Ioan HĂNŢULESCU
La Cugir, disperarea atinge cote incredibile
Debranşarea - singura soluţie de supravieţuire financiară
Potrivit estimărilor directorului Cugireana SA, ing. Gheorghe Berian, pe cugirenii care au rămas branşaţi la reţeaua de termoficare centralizată a oraşului îi aşteaptă o iarnă grea, îndeosebi din cauza costului astronomic al gigacaloriei (800.000 lei, la consumatorii casnici). Până în prezent au fost debranşate de la reţeaua centralizată de termoficare circa 85 % din totalul apartamentelor din oraş. Apropierea anotimpului rece i-a determinat pe cugirenii rămaşi conectaţi la reţea să solicite în al 12-lea ceas debranşarea, astfel că societatea prestatoare de servicii - Cugireana SA - a fost asaltată cu până la 70 de cereri de debranşare, zilnic. Directorul Berian ne-a declarat că în aceste zile se efectuează încă o trecere în revistă a apartamentelor rămase nedebranşate, explicându-li-se proprietarilor care vor fi eforturile financiare în iarna ce urmează, ţinându-se cont de preţul gigacaloriei şi de faptul că reţeaua de distribuţie a agentului termic este serios afectată de miile de debranşări efectuate. Preţul de livrare a agentului termic la plecarea din centrală este de aproape 1,3 milioane de lei însă, potrivit legii, o parte din cheltuială este subvenţionată de stat, primăria din localitate fiind obligată să achite din resurse proprii diferenţa de până la 800.000 lei/gigacalorie. Şi asta în condiţiile în care primăria Cugir ar avea de unde să scoată aceşti bani, un lucru extrem de improbabil.... Problema gravă este aceea că beneficiarii de căldură din sistemul centralizat fac parte din categoria pensionarilor sau a celor deja asistaţi social, care trăiesc de pe o zi pe alta. Iar în iarna care deja îşi arată semnele, datoriile la întreţinere li se vor acumula într-un asemenea ritm încât la primăvară le vor răsări din nou executorii judectoreşti pe la uşi, să-i evacueze din "palatele imperiale" pentru recuperarea restanţelor....
Nicoleta TOMUŢA