"Mileniul III va fi religios, sau nu va fi deloc" - spunea André Malreaux într-un timp când avântul ştiinţei secolului XX, punea la grea încercare sentimentele religioase, pietatea, rolul şi rostul Bisericilor, al religiilor de orice fel. Cine i-ar fi dat atunci, în acea emulaţie ştiinţifică fără precedent, dreptate lui Malreaux? Şi totuşi adevărul spuselor sale ne apare tot mai pregnant deşi au trecut mai puţin de doi ani din Mileniul III. Ideea ecumenismului a prins în ultimii ani tot mai mult teren, tot mai mulţi adepţi în rândul Bisercii creştine, contribuţia majoră a României, a Bisericii Ortodoxe Române fiind de netăgăduit. România a fost în mai 1999 prima ţară creştină ortodoxă care a primit vizita Papei Ioan Paul al II-lea. Acum a fost rândul Prea Fericitului Patriarh Teoctist să fie primul patriarh ortodox care a vizitat Vaticanul şi care s-a adresat "urbi et orbi" (Romei şi lumii) aducând mesajul deschiderii spre o colaborare mai strânsă între Ortodoxie şi Catolicism în ideea creării Bisericii unice a lui Hristos.
     Există încă rezistenţă. Aripa conservatoare a catolicismului susţine că Marea Schismă din anul 1054 a trasat pentru totdeauna drumul separat pe care vor evolua creştinismul apusean şi cel răsăritean, fapt ce face imposibil un asemenea demers. Adepţii catolici ai unităţii creştine doresc ca ea să se realizeze sub supremaţia Sfântului Scaun. În schimb Ortodoxia are de depăşit problemele ridicate de autocefalia bisericilor naţionale, de găsirea unor răspunsuri adecvate la provocările lumii contemporane, iar unitatea bisericii creştine este văzută întru Hristos şi nicidecum recunoscând Primatul Papalităţii. Oricum, semnarea de către cei doi mari ierarhi a declaraţiei care trasează liniile de colaborare viitoare între Biserica Catolică şi Biserica Ortodoxă Română este un semnal clar al deschiderii, al depăşirii stadiului de negare a oricărei posibilităţi de dialog. Că Biserica Ortodoxă Română este prima din Ortodoxie care păşeşte pe acest drum poate avea o explicaţie în existenţa în România a Bisericii Unite cu Roma, o biserică supusă Papei, dar care şi-a păstrat ritul grecesc.
     Este un fapt cert că atacurile teroriste asupra World Trade Center şi Pentagon, puse sub semnul islamului, al facţiunii radicale şi războinice a acestei mari religii, sunt un imbold pe drumul unităţii creştine. Aşa cum este la fel de cert că islamul este o mască sub care se ascunde revolta faţă de dictatul economic şi politic al celui mai puternic. Dintotdeauna confruntările dintre religii au generat cele mai crunte războaie aşa cum au generat cel mai mare ataşament faţă de o cauză care poate că la origine nu era de sorginte religioasă. Religia mobilizează. Ea desparte, dar poate fi şi un factor de unitate, de pace. Evenimentele acestui început de mileniu au o puternică încărcătură religioasă. André Malreaux avea dreptate, dar putem spune că Mileniul III va fi religios în unitate şi înţelegere, sau poate să nu mai fie dacă antagonismele religioase persistă iar bisericile permit ca ele să fie folosite ca mască pentru alt gen de conflicte.