Abrudenii se află într-o situaţie demnă de Evul Mediu
Ei cară apa cu bidoanele şi lemnele cu sacul
Locuitorii oraşului Abrud vă roagă să inseraţi în paginile ziarului Unirea problemele cu care se confruntă de ani şi ani de zile cetăţenii din acest oraş.
Până acum doi ani serviciile publice de captare, producere şi... distribuire a apei potabile (nu a fost niciodată potabilă), producere şi distribuire a energiei termice, colectarea deşeurilor menajere şi canalizarea apelor uzate au fost prestate de la SC Abrudelul SA Abrud.
Toate aceste servicii au fost prestate aşa cum ştie toată lumea, deoarece nu o dată aţi scris în ziarul dumneavoastră despre acest lucru. Ani de-a rândul apa nu a ajuns decât la primele blocuri şi uneori doar la etajele 1, 2 şi rareori la etajele 3 şi 4 şi doar jumătate, cel mult o oră. Trebuia să-i lăsăm pe vecini să-şi umple vanele, bidoanele, şi apoi să ne cărăm şi noi. Acest lucru este cunoscut foarte bine de toţi factorii de decizie ai judeţului. Luni de zile am plătit aceste servicii numai pentru a nu rămâne cu datorii. Dar când am văzut că nesimţirea depăşeşte orice limite, mulţi dintre noi au încetat să mai plătească. Am depus reclamaţii (dar care nu se mai găsesc în arhiva SC Abrudelul SA Abrud) dar nu am primit nici un răspuns. Zile de-a rândul am cărat apa cu bidoane, sticle.
Pentru mâncare nu se putea folosi. Nu a fost potabilă niciodată. Trebuia fiartă timp de 30 de minute. (Ne plătea cineva butelia pe care o consumam? Calculaţi numai cât gaz foloseşti pentru a fierbe o cafea). Aduceam apă de la izvor cu sticlele la două, trei zile.
Curăţenie? Da, dacă mergeam la prieteni, cunoştinţe, rude pentru a ne spăla lucrurile Baie? Făceam numai dacă ne deplasam în afara Abrudului, la cunoştinţe, prieteni, rude, bineînţeles cu plăsuţa cu haine curate. Când aveam noroc să prindem o vană de apă era atât de tulbure (galbenă) încât îţi era scârbă să intri să faci baie. Oare câtă benzină am consumat noi? Dacă am face un calcul, cred că SC Abrudelul SA Abrud ar trebui să ne plătească înzecit. Dar munca noastră de a căra apa la etajele trei, patru? Dar programul nostru (nu se poate numi program, deoarece eram legaţi de apă, neştiind la ce oră vine, cât ţine) care era dat peste cap din cauză că nu aveau o oră fixă la care îi dădeau drumul şi nici nu ştiam cât ţine. Şi acum suntem daţi în judecată pentru că nu am plătit ce nu am avut. Sau mai bine zis trebuie să plătim munca noastră. Iar ceilalţi locuitori care au fost daţi în judecată, până la această dată au pierdut procesul deoarece nu au avut probe. Ce probe mai grăitoare le trebuie judecătorilor decât cuvântul cetăţenilor (care au avut posibilitatea de a se deplasa la Tribunal, deoarece foarte mulţi nu au avut această posibilitate). Tare ne-ar plăcea să-i vedem şi pe dânşii cărând apă cu bidoanele (ştiţi câtă apă trebuie cărată pentru a umple o vană ca să o poţi folosi la WC?), deplasându-se în afara oraşului să facă câte o baie pe săptămână, aducând apă pentru a găti (pe asta o cărăm de la izvor, deoarece cea pe care o cărăm de la reţea nu era potabilă), cărând lemne cu sacul pentru a face focul... Nu au privit la televizor cum ne alimenta cu apă menajeră maşina pompierilor? Nu au privit la televizor cum ne alimenta cu apă minerală (din cauză că nu era deloc apă în Abrud) cu maşini venite de la Alba? Nu sunt crezuţi majoritatea locuitorilor din Abrud, dar este crezut d-l Sicoe Damian? Căldură? Veniţi şi vedeţi câte blocuri au coşuri de fum. Este aberant ce doreşte SC Abrudelul SA Abrud, reprezentat de d-l Sicoe Damian. Veniţi şi coborâţi în subsolurile blocurilor şi veţi vedea ce canalizări ale apelor uzate avem.
Ce bine ar fi să le putem duce la tribunal pentru a le dovedi domnilor judecători că este exact cum spunem noi. În chemarea în judecată societatea respectivă recunoaşte că nu există nici un contract expres între societate şi locatarii apartamentelor, considerând că există un contract tacit. Neexistând un contract încheiat reclamanta nu poate solicita plata penalităţilor.
Atunci tot tacit, domnul Socoe Damian să fie mulţumit că am plătit atât cât am plătit.
O grea lovitură dată comunităţii oamenilor de afaceri
Naţionalizarea Registrului Comerţului
După ce a încercat să naţionalizeze Cooperaţia, Guvernul României a reuşit să dea recent două lovituri, pe de-o parte sistemului sanitar, prin subordonarea Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, Ministerului Sănătăţii şi Familiei, iar pe de altă parte, Camerelor de Comerţ, Ministerului Justiţiei. Lovitura năucitoare aplicată Camerelor de comerţ nu se opreşte aici pentru că prin Ordonanţa de Urgenţă dată discret, nr. 129 din 10 octombrie a.c. şi publicată în Monitorul Oficial a doua zi, pe lângă Registrul Comerţului, Ministerul Justiţiei şi-a impus monopolul şi asupra Biroului Unic. Această decizie guvernamentală a bulversat complet funcţionarea acestor secţiuni importante pentru societăţile comerciale româneşti. Şi oficialii Registrului Comerţului şi ai Biroului Unic din judeţul Alba au avut de suferit de pe urma acestei hotărâri, timp de o zi activitatea în aceste instituţii fiind paralizată.
Ieri, Colegiul de Conducere al Camerei de Comerţ, Industrie şi Agricultură Alba s-a întrunit într-o şedinţă extraordinară pentru a-şi exprima poziţia faţă de OUG 129/2002. În unanimitate, membrii Colegiului, profund îngrijoraţi de soarta comunităţii de afaceri din judeţ, au considerat că respectivul act oficial este neconstituţional şi în consecinţă au hotărât să susţină atacarea OUG 129/2002 la Curtea Constituţională a României. În fond s-a considerat că este vorba despre un act de naţionalizare, întrucât atât Registrul Comerţului, cât şi Biroul Unic sunt structuri care aparţin de drept şi sunt de fapt proprietatea privată a Camerelor de Comerţ, cu întreg patrimoniul lor material şi logistic.
Totodată, având în vedere operaţiunile comerciale care se derulează zilnic prin Oficiul Registrului şi Biroul Unic, Colegiul de conducere al CCIA Alba a hotărât reluarea activităţii acestora astfel ca agenţii, economici să poată beneficia de actele necesare funcţionării normale.
Dana MOTREANU