Preaslăvită Maica lui Dumnezeu, care eşti mai sfântă decât Sfinţii Îngeri, neîncetat te cântăm cu inima şi cu gura, mărturisindu-te că tu eşti de Dumnezeu Născătoare, căci cu adevărat ne-ai născut nouă pe Dumnezeu întrupat şi te rogi neîncetat pentru sufletele noastre. Amin.

---

     După cucerirea Transilvaniei de către Regatul Ungariei majoritatea românilor transilvăneni au fost excluşi din viaţa politică a statului, închizându-li-se şi calea spre cultură. În aceste condiţii ei s-au grupat, cu o deosebită tenacitate, în jurul bisericii lor, singura instituţie românească a timpului, până la apariţia şcolilor confesionale. Aşa am reuşit, în condiţiile stăpânirii străine să ne păstrăm identitatea etnică, limba, obiceiurile, cultura moştenită prin tradiţie şi mai ales prin CREDINŢĂ.
     Duşmanii noştri însă nu dormeau. În mintea lor malefică, ei căutau soluţii pentru spargerea unităţii neamului românesc, de departe majoritar şi atragerea lui prin desnaţionalizare de partea minorităţilor asupritoare. Atacul s-a produs curând, şi unde putea el să fie mai eficient decât asupra bisericii ortodoxe stramoşeşti care până atunci i-a ţinut uniţi la sânul său pe toţi românii. Aşa s-a ajuns la desbinarea românilor pentru prima oară prin religie, prin trecerea unora la reformaţi, şi prin acceptarea de către o parte a clerului ortodox a aşa numitei "uniaţii" cu biserica Romei, acţiune prin care o parte a preoţimii şi enoriaşilor ortodocşi au constituit biserica greco-catolică din Transilvania, subordonată unui episcop (provenit din mitropolit) ca urmare a desfiinţării Mitropoliei Ortodoxe a Transilvaniei, cu reşedinţa la Alba Iulia. Această acţiune a declanşat o uriaşă mişcare de protest a românilor ortodocşi, rămaşi majoritari, pentru refacerea ierarhiei ortodoxe şi recunoaşterea ei printre religiile recepte ale Transilvaniei medievale.
     Un moment de importanţă covârşitoare al luptei lor îndelungate a fost, fără îndoială, sinodul general naţional ortodox din Lipovenii Bălgradului din 14-18 (25-29 stil nou) februarie 1761 convocat de ieromonahul Sofronie (de la schitul "Afteia" din hotarul comunei Cioara - astăzi Săliştea, din jud. Alba) la care au participat sute de preoţi şi mireni, în afara celor care s-au strâns în număr mare pentru sprijinirea lui şi pentru aflarea hotărârilor luate.
     Mişcarea lui Sofronie a fost considerată de către autorităţile timpului ca o adevarată răscoală menită să conturbe liniştea socială a Principatului Transilvaniei. Ea s-a desfăşurat din toamna anului 1759 până în primăvara anului 1761, cu intensitate maximă în perioada 12 februarie 1760 (data eliberării sale din "temniţa" de la Bobâlna de către ţăranii răsculaţi) şi până după luna mai 1761 (când Sofronie fiind alungat, părăseşte Transilvania găsind ocrotire în Ţara Românească).
     Timp de mai bine de un an, datorită amploarei mişcării sale revoluţionare, care a cuprins toată Transilvania până în ţinuturile Sătmarului şi ale Maramureşului, Sofronie a dominat viaţa politică şi socială a Principatului, activităţile represive ale guvernului de la Viena şi autorităţilor locale fiind blocate de lipsa forţelor armate ale imperiului, angajate în războiul cu Rusia (1756-1763).
     Obiectivele mişcării şofroniene au fost:
     - acordarea libertăţii credinţei ortodoxe (pe care decretul de aşa zisa toleranţă emis de împărăteasa Maria Tereza la 13 iulie 1759 mai mult o împiedica);
     - încetarea represiunilor exercitate asupra credincioşilor ortodocşi de către autorităţi şi de către conducerea bisericii greco-catolice;
     - numirea unui episcop ortodox pentru românii din Transilvania;
     - restituirea bisericilor, luate prin forţă de către greco-catolici, împreună cu averile lor;
     -eliberarea din închisori a preoţilor şi enoriaşilor ortodocşi arestaţi pentru că au apărat ortodoxia şi nu au acceptat trecerea la catolicism sau altele.
     Sinodul de la Alba Iulia din 16-18 februarie 1761 s-a ţinut în casele preotului Rusan (principalul sprijinitor al acţiunii), aflate în incinta bisericii ortodoxe române din cartierul Lipoveni şi determinat de mulţimea participanţilor şi în biserică şi în "progadia" sa.
     Teama de mulţimile adunate în oraş a făcut ca cetatea să-şi închidă porţile iar tunurile sale să fie îndreptate spre oraşul de jos, unde se desfăşurau evenimentele.
     Rezultatele sinodului - respectiv măsurile hotarâte pentru refacerea şi organizarea bisericii ortodoxe din Transilvania - punctul principal al mişcării şofroniene au însemnat după istoricul Liviu Dragomir "triumful desăvârşit al ortodoxiei noastre care a izbutit să scuture lanţurile robiei după şase decenii de suferinţe şi lupte necurmate".
     Cu tot respectul ei confesional, mişcarea lui Sofronie a avut şi un pronunţat caracter naţional - el şi mulţimea de români care l-au urmat au luptat în numele "neamului românesc", pentru ortodoxie care era "legea românească".
     Luptând împotriva uniaţiei ei luptau împotriva dezbinării şi înstrăinării românilor de pretutindeni, deci pentru unitatea naţională, pentru menţinerea conştiinţei de neam în condiţiile grele cunoscute.
     Fără îndoială, mişcarea lui Sofronie a avut şi condiţiile sociale şi chiar politice în condiţiile în care la adunări s-a discutat şi despre îmbunătăţirea soartei iobagilor, mai ales că populaţia, o perioadă, s-a simţit liberă şi puternică, dominând mai bine de un an autorităţile statului, ba chiar biruind în mai multe confruntări forţele de represiune. Semnificativă în acest sens este starea de spirit a iobagilor români de pe domeniul statului de la Zlatna care au declarat ameninţător: "A trecut puterea domnilor, acum noi suntem domni".
     În concluzie, putem afirma că mişcarea iniţiată şi condusă de Sofronie a avut un caracter antihabsburgic, anticatolic şi antifeudal. După cum se ştie până la urmă a fost înfrântă prin intervenţia brutală a generalului A. Bucov şi a armatelor sale din "porunca" împărătesei Maria Tereza.
     Sofronie rămâne pentru biserica străbună apărătorul ortodoxiei şi iniţiatorul victorios al reorganizării sale instituţionale, motiv pentru care Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, la data de 28 februarie 1950 a hotărât canonizarea ca sfinţi mărturisitori ai dreptei credinţe a mai multor asemenea luptători printre care şi Sofronie.
     Canonizarea solemnă s-a făcut la data de 21 octombrie 1955 în Catedrala Reîntregirii din Alba Iulia, simultan pentru ieromonahii Visarion şi Şofronie şi nominal pentru Nicolae Oprea din Săliştea Sibiului.
     De atunci, în fiecare an, la 21 octombrie la Catedrala Reîntregirii se fac slujbe în cinstea acestor sfinţi, asociate şi cu alte manifestări ecleziastice şi culturale.
     În acest an manifestările respective vor avea loc în zilele de 19-20-21 octombrie după un program stabilit de către Arhiepiscopia Ortodoxă de Alba Iulia împreună cu Fundaţia Alba Iulia 1918 pentru unitatea şi integritatea României şi cu comitetul Parohiei Ortodoxe din Lipoveni.

---

Calendar religios
Ortodox: Sf. Pr. Ioil; Sf. Mc. Uar şi Felix
Catolic: Sf. Ioan de Brebeuf şi Isac Jogues; Sf. Paul al Crucii

---

     Rezultatele unui recent sondaj de opinie efectuat în rândul oamenilor de afaceri patroni de IMM-uri din România au fost cu satisfacţie prezentate la conferinţa de presă a PNL Alba. Cu "materialul clientului" - sondajul a fost comandat de Ministerul pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii - liberalii şi-au argumentat câteva dintre concluziile la care au ajuns mai de mult, dar nimeni nu i-a prea ascultat. Sondajul relevă, spune preşedintele TNL - Dan Motreanu că polarizarea economică şi socială din România este tot mai puternică, ceea ce ne va duce "spre un capitalism de tip sud-american, caracterizat prin concentrarea în mâinile unei pături restrânse - cam 5% din populaţie - a tuturor pârghiilor economice. Iar rezultalele se văd în crizele economice grave cu care aceste state se confruntă". Sondajul arată că în România există un mediu de afaceri ostil, principalele probleme fiind nivelul ridicat al impozitului pe salarii, al impozitului pe profit, scăderea cererii interne determinată de scăderea puterii de cumpărare a populaţiei şi de decapitalizarea întreprinderilor, numărul mare de taxe, blocajul financiar şi inflaţia ridicată. "De aceea - a spus preşedintele PNL Alba Teodor Atanasiu - PNL va crea Alternativa Liberală la mediul ostil de afaceri de astăzi. În plus sondajul arată că oamenii de afaceri au mai mare încredere în reprezentanţii opoziţiei decât în cei ai puterii actuale. Pe primul loc al încrederii acestora se află Traian Băsescu - 16%, urmat de Teodor Stolojan - 11 % în timp ce reprezentanţii PSD Adrian Năstase şi Ion Iliescu întrunesc doar 9% fiecare.

•Când nu ajung la dolarii canadienilor, unii cetăţeni din Roşia Montană devin mari opozanţi ai investiţiei
     Aşa cum este şi normal într-o societate democratică, în legătură cu investiţia de la Roşia Montană au fost exprimate poziţii pro şi contra. Cei care se opun proiectului s-au constituit în Asociaţia aurarilor "Alburnus Maior", iar cei care susţin investiţia au procedat la fel, adunându-se în Asociaţia "PRO Roşia Montană". Nimic nefiresc până aici am spune noi, însă, în cele ce urmează vom arăta că lideri ai protestatarilor nu s-au sfiit, unii să culeagă roadele financiare ale prezenţei investitorilor canadieni, iar alţii să aspire la un loc de muncă la societatea pe care acum o contestă cu insistenţă. Întrucât nu dorim să tragem noi concluzii vizavi de unele acţiuni ce par duplicitare vă lăsăm pe dvs. cititorii noştri să stabiliţi de partea cui este dreptatea.
     Unul din liderii "Alburnus Maior" este d-l Eugen Cornea, sau Zeno cum îi spun localnicii. În continuare vă prezentăm cererea de angajare a acestuia la SC Roşia Montană Gold Corporation, din 6.03.2002, cu precizarea că acesta nu a lucrat nici măcar o zi pentru companie, sau, mai pe înţelesul tuturor, "târgul" a căzut: "Subsemnatul Cornea Eugen născut la data de 7.10.1950, domiciliat în comuna Roşia Montană, str. Tăul Mare nr. 439, de profesie tehnician topograf cu o vechime în muncă de 30 de ani din care 25 ani în meseria de tehnician topograf, activitate desfăşurată în cadrul SM Roşia Montană şi SM Abrud cariera Roşia Poieni, prin prezenta vă rog să binevoiţi a mă angaja în cadrul unităţii d-voastră.
     Rămân cu speranţa că cererea mea va fi soluţionată în mod favorabil".
     Un alt lider al aurarilor de la Roşia Montană este d-l Aurel Manta. Din documentele aflate în posesia noastră reiese clar că domnia sa este titularul a două contracte individuale de muncă, semnate cu SC Roşia Montană Gold Corporation SA, înregistrate la Inspectoratul Teritorial de muncă Alba.
     Primul contract a fost semnat la data de 27.03.2000. Aurel Manta a fost încadrat ca inginer geolog, cu un salariu lunar net de 15.500.000 de lei, echivalentul a 500 de dolari net pe lună. A urmat apoi pensionarea, fiind eliberată o decizie în acest sens, la 4.05.2001, prin care d-l Aurel Manta devine beneficiarul unei pensii lunare de circa 4,6 milioane de lei, ţinându-se cont de vechime şi grupele de muncă. Ulterior, proaspătul pensionar îşi leagă din nou destinul... financiar de companie.
     Astfel, d-l Manta semnează un nou contract individual de muncă, la data de 9.05.2002, cu SC Roşia Montană Gold Corporation SA, unde va mai lucra circa 2 luni după care se renunţă la serviciile lui. De data aceasta, salariul inginerului geolog este de 610 dolari net pe lună (echivalentul în lei).
     Ne oprim deocamdată aici cu aceste informaţii, pentru că aşa cum am mai spus, vă lăsăm, pe d-voastră cititorii să trageţi concluziile.

---

     Întrucât investiţia de la Roşia Montană continuă să suscite interesul opiniei publice, am efectuat scurte interviuri cu locuitorii comunei, cei mai îndreptăţiţi să-şi exprime punctul de vedere în acest caz. Întrebarea noastră a fost simplă: "Ce părere aveţi dacă se va stopa investiţia de la Roşia Montană?". În continuare vă prezentăm şi răspunsurile înregistrate pe banda magnetică a reportofonului. *d-l Coşoveanu Sabin (Roşia Montană, 55 ani): Dacă se opreşte, nu au unde munci oamenii, în special tineretul; dar să fie locuri de muncă, nu poveşti, să aibă de lucru oamenii, nu să se târâie de pe o zi, pe alta. *d-l Lazea Daniel (30 de ani, Cărpiniş): Dacă se opreşte investiţia, nu o să mai aibă oamenii de lucru. Este necesar să se continue investiţia, altfel o să fie o zonă moartă. *d-l Bolog Florea (47 ani, Roşia Montană): O părere foarte proastă pentru că tineretul nu are unde lucra. Dacă se va opri, va fi o zonă moartă şi oamenii vor suferi fiindcă "Cuprul" este gata. Exploatarea de stat Roşia Montană nu mai merge, aşa că ar fi bine să meargă mai departe. *d-l Bota Romeo (39 ani, Gura Roşiei): Un lucru destul de rău pentru că rămân oamenii pe drumuri. Cum se ştie, actuala exploatare de la Roşia Montană merge foarte prost, "Cuprul" la fel, locuri de muncă nu îs, tineretul îi pe butuci, cum s-ar zice *d-l Gabor Ioan (82 ani): Nu bună, să nu se oprească; pentru că au oamenii de lucru şi plătesc bine; îs oameni cumsecade *d-l Cîmpean Lucian (35 ani, Roşia Montană): Or să fie o grămadă de muritori de foame, asta-i una la mână; a doua la mână, or să fie cele mai mari acte de vandalism pentru că omul nu are ce mânca şi îi dă în cap la altul care are. Asta-i. Scurt şi la obiect. *d-na Aitai Viorica (61 ani, Roşia Montană): Avem o părere foarte proastă. Dacă totuşi ăştia vin, rămâne investiţia. Şi noi apelăm ca să ne plătească cumsecade că am muncit o viaţă întreagă. Să ne deie să avem, nu numai să ne scoată din casă şi apoi vai de noi. Dacă ne plăteşte cumsecade, suntem de acord cu investiţia de la Roşia Montană. *d-l Gheorghe Dragoescu viceprimar al comunei din Roşia Montană: "Pentru zona noastră şi pentru localitate va fi un dezastru. Vă daţi seama că statul român nu se mai implică în a subvenţiona mineritul în zonă, vor fi oameni care rămân fără locuri de muncă. De aici vor apare diferite conflicte sociale, pe plan local chiar zonal. Sperăm că această investiţie să continue. *d-l Sandu Gligor (55 ani, Roşia Montană) - Foarte rea *d-l Cenuşa Marius (40 ani): Dacă se opreşte şi continuăm cum îi până acuma, e foarte rău. Dacă nu, va fi bine, cred. Dacă nu se face investiţia, va fi foarte rău *d-l Dumitraş Ioan (52 ani, Roşia Montană): Eu nu cred că se opreşte. Dacă se opreşte, rămâne tineretul fără locuri de muncă; exploatarea de stat poate se închide şi ea pentru că nu ştiu ce şanse mai are; speranţe de viitor nu prea sunt dacă se opreşte investiţia de la Roşia Montană *d-l Morar Octavian (64 ani, Roşia Montană): Eu cred că nu se opreşte investiţia, ci merge înainte. Pentru mine nu contează, că îs pensionar. Dar dacă se opreşte, va fi rău *d-l Cioară Niculae (57 ani) - Nu ştiu ce se va alege. Pentru mine îi bine dacă se opreşte. *d-l Zeno Szeckely (62 ani, Roşia Montană) - Părerea mea este să funcţioneze pentru tineri că eu sunt bătrân. *Anonimă (Roşia Montană): Sunt de acord cu investiţia. Să angajeze din Roşia Montană, nu din Cîmpeni, Abrud Brad sau Deva. Să fie angajaţi numai din Roşia Montană căci sunt direct afectaţi. Fata mea s-a dus de atâtea ori acolo şi nu a angajat-o niciodată. Eu nu am nici o părere bună sau rea; am apelat la companie şi nu mi-o angajat copilul. *d-l Vaida Florin (40 ani, Roşia Montană). Deocamdată nu ştiu. Mi se pare că investiţia este totuşi benefică pentru zonă. În rest, nu mă pot pronunţa *d-l Vâtcă Alexandru (70 ani, Roşia Montană). Dacă se va opri investiţia de la Roşia Montană, toată zona va fi moartă. Mina care îi acum în prezent nu mai are nici un viitor. Ministrul văd că opreşte toate minele care îs nerentabile; înseamnă că şi Roşia Montană pică printre cele nerentabile. Atunci oamenii şi tineretul nu vor mai avea de lucru. Ar fi bine ca aşa cum a început, investitorii să-şi vadă de activitate înainte şi să dezvolte Roşia Montană, să-i dea un nou imbold, o nouă înfăţişare şi toţi oamenii să aibă de lucru. *d-şoara Claudia Blăjan (20 ani, Roşia Montană): Păi da, din punctul meu de vedere. Pentru că nu mi-ar place să se mute comuna Roşia Montană unde m-am născut şi am crescut; într-un fel mi-ar şi plăcea să se rezolve investiţia, să meargă înainte. *d-l N. Samoilă (60 ani, Roşia Montană). N-am nici o părere, îs neutru. *Anonimă (43 ani, angajată la Roşia Poieni); Am o părere foarte bună dacă se opreşte investiţia. Să dea Guvernul în continuare subvenţii pentru EM Roşia Montană şi Roşia Poieni *d-l Miclea Carol (70 ani, Roşia Montană): Părerea mea că prea bine nu este. Faptul că oameni care-şi doresc locuri de muncă nu o să le mai aibă şi partea de dezvoltare, de progres a zonei noastre va rămâne iarăşi ani şi ani în urmă. Acest lucru ne va duce înapoi şi nicidecum înainte".

---

Programul naţional de cercetare arheologică "Alburnus Maior" de la Roşia Montană
•Gabriel Resources a plătit 2,5 milioane dolari pentru salvarea şi conservarea patrimoniului istoric din zonă
     Într-un comunicat de presă difuzat la Toronto, în Canada, de Gabriel Resources Limited, compania "mamă" a SC Roşia Montană Gold Corporation SA, sunt prezentate ultimele informaţii cu privire la programul naţional de cercetare arheologică de la Roşia Montană. Aşa cum se ştie, acest program naţional a fost pus în practică de Gabriel Resources, care a finanţat lucrările în colaborare cu Muzeul Naţional de Istorie al României. Scopul cercetării a fost acela de a confirma că situl de la Roşia Montană poate fi folosit pentru dezvoltarea pe scară largă a exploatării miniere. Muzeul Naţional de Istorie al României a colaborat pentru ducerea la bun sfârşit a Programului "Alburnus Maior" cu specialişti în arheologie din România, incluzând aici Universitatea Toulouse din Franţa, Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia, Institutul de Arheologie, Istorie şi Artă din Cluj-Napoca, Muzeul Civilizaţiei Daco-Romane de la Deva etc.
     După cunoaşterea rezultatului acestor cercetări, Ministerul Culturii şi Cultelor a eliberat certificatele de descărcare arheologică pentru şantierul uzinei, cariera Cetate, halda de steril şi plasarea zidului pentru clădirile administrative din Valea Corna. Pe durata anului 2002, Gabriel Reosurces a contractat din nou cu Muzeul Naţional de Istorie al României continuarea cercetărilor arheologice pentru zonele adiţionale necesare operaţiunilor minei, zone ce includ cariera Cîrnic şi halda de steril, lucrările de sub Cetate şi Cîrnic, cât şi amenajarea văilor Corna, Cărpiniş şi Săliştea. Raporturile finale pe 2002 sunt programate să fie trimise Ministerului Culturii şi Cultelor, în trimestrul IV al acestui an, iar certificatele de descărcare arheologică sunt aşteptate până la sfârşitul anului. Toate obiectele cu valoare istorică şi potenţial arheologic găsite în cursul acestor investigaţii au fost identificate, catalogate, fotografiate şi scoase cu grijă din situri pentru a fi păstrate într-un muzeu din România. Până în prezent, Gabriel Resources a cheltuit circa 2,5 milioane dolari şi a angajat până la 90 de cercetători şi specialişti arheologi şi aproximativ 300 de muncitori la săpături (pe perioadă determinată).
     Mai trebuie precizat că Programul naţional de cercetare arheologică "Alburnus Maior" lansat de Gabriel Resources pentru proiectul Roşia Montană a primit premiul "Constantin Daicoviciu" pentru excelenţă, ţinându-se cont de calitatea lucrărilor din 2001. Informaţiile oferite de Gabriel Resources poartă semnătura lui Robin J. Hickson, preşedinte şi director al Consiliului Director al companiei.
     În prezent, firma canadiană dispune de fonduri cash în valoare de aproximativ 68 milioane dolari canadieni.