În cursa aderării la UE, Bulgaria vrea să pară cu orice preţ că este cu o jumătate de barcă înaintea vecinei sale de călătorie în apele tulburi ale tranziţiei, România. Dincolo de numărul capitolelor deschise în discuţiile dintre forul european şi statul bulgar, situaţie care avantajează net autorităţile de la Sofia, realitatea demonstrează că şi la sud de Dunăre conceptul şi cadrul economiei de piaţă şi societăţii democratice funcţionează doar pe hârtie. Mai mult, recenta atitudine a Bulgariei remarcată în presa de la Sofia cu privire la ultima vizită a premierului Năstase ne face să nu mai recunoaştem nici o pulsiune de tip Strasbourg în mentalitatea bulgărească. Pe scurt, presa bulgară s-a arătat vizibil deranjată şi intrigată faţă de "descoperirea" premierului român a unei minorităţi române la sud de Dunăre. În goana după UE, problema minorităţilor nu face decât să tragă în jos ambarcaţiunile celor două state, continuă ziarele de la Sofia care acuză premierul român nici mai mult, nici mai puţin de "balcanism". Realitatea este că, la Strasbourg, ceea ce cântăreşte foarte mult este tocmai acea atenţie arătată de statele candidate minorităţilor componente pentru că naţionalismul nu este o monedă de schimb viabilă între graniţele Uniunii. Iar premierul Năstase a deschis un "capitol" la care Bulgaria nu stă deloc bine: tratamentul aplicat minorităţilor sau mai bine zis lipsa de drepturi acordate populaţiei de altă etnie decât cea bulgară. Dincolo de cifrele recensămintelor, minorităţile sunt mase de oameni supuse opresiunii în Bulgaria pentru că Sofia nu recunoaşte termenul de "minoritate naţională", cu toate că şi-a pus semnătura pe mai toate acordurile şi tratatele din acest domeniu. Organizarea minoritarilor în formaţiuni politice nu este permisă decât turcilor al căror partid a devenit legal din 1991. Românii, a doua minoritate a Bulgariei după etnia turcă, nu există în lumea politică bulgară: comunitatea românească nu are reprezentare parlamentară, nici învăţământ în limba maternă cu excepţia unei palide instituţii: Liceul Român de la Sofia restabilit în 1999 cu doar 2 ore pe săptămână de predare în limba română, iar din punct de vedere religios, românilor nu li se mai permite să-şi oficieze slujba în limba română într-un cadru religios din 1993. După cum recunoaşte presa bulgară, există aproximativ 1000 de români în Bulgaria şi peste 10.000 de vlahi(!) asupra cărora nu se poate stabili exact dacă au naţionalitatea română sau nu. Pentru Bulgaria, "vlahii" au cam aceeaşi semnificaţie pe care o au "moldovenii" din Basarabia şi Ucraina pentru fosta URSS, pentru că din România se vede clar minciuna cusută cu aţă albă şi aceştia nu pot fi decât ceea ce sunt: etnici de origine română încorporaţi altor state prin jocul istoriei. România a depăşit clar problema minorităţilor şi cea mai bună dovadă este existenţa de azi a UDMR-ului ca forţă în lumea politică românească. Dacă ţara noastră ar fi rămas într-adevăr la practicile "balcaniste" de care ne acuză Sofia şi pe care le cultivă cu credinţă, nu s-ar fi pus niciodată problema recunoaşterii minorităţilor şi s-ar fi ignorat etnia maghiară ca simpli "unguri" cărora nu li se poate stabili exact naţionalitatea. Parlamentul român recunoaşte şi numără în rândurile sale reprezentaţii tuturor minorităţilor prezente pe teritoriul său actual, conform recomandărilor UE, dar şi bunului mers al unei societăţi care se vrea pluraliste. Iată că statul care îşi rezerva cu aroganţă o poziţie superioară în cursa UE precum Bulgaria dă rabat tocmai la această chestiune de bază pentru aderare. Replica agresivă la realitatea exprimată de premierul Năstase nu este decât vădita lipsă de siguranţă a autorităţilor de la Sofia care a fost prinsă în cel mai pur stil balcanic "cu mâţa-n sac" pentru că şi normele aderării - acum politică faţă de minorităţi - nu trec mai departe de hotarul sigur al hârtiei. O realitate care ajunsă la cunoştinţa UE este suficientă pentru a tăia câţiva centimetri buni din statura infatuată a vecinei de peste Dunăre şi a o trimite înapoi în Balcani înainte de a mai aspira la "unitatea în diversitate" a lumii din graniţele Uniunii.