Italienii vor pământul din Berghin
•Investitorii italieni au făcut ofertă de a lucra în arendă 1500-2000 ha teren
După ce populaţia săsească a părăsit în masă comuna Berghin, administraţia locală a început să resimtă tot mai acut dificultăţile ivite în lucrarea pământului. Greutăţile s-au amplificat şi mai mult după '90, odată cu dispersarea terenului agricol. Încercarea a doi-trei întreprinzători privaţi de-a constitui ferme mecanizate de exploatare a terenului arabil n-a avut efectul scontat. Slaba dotare tehnică a acestor ferme a diminuat mult capacitatea de lucru. Aşa se face că în prezent abia dacă se mai lucrează în jur de 250 ha, ceea ce reprezintă mai puţin 20 la sută din suprafaţa de teren arabil existentă.
Negăsind un loc de muncă în satul lor, tinerii şi-au căutat norocul în altă parte. Mulţi dintre ei au luat drumul străinătăţii. Populaţia Berghinului este atât de mult îmbătrânită şi sărăcită, încât nu mai este în stare să lucreze pământul primit prin aplicarea Legii fondului funciar. An de an, suprafeţe întinse de teren au fost lăsate în paragină. În aceste condiţii, oferta venită din partea unor investitori italieni, care doresc să ia în arendă pământul din Berghin, a stârnit interes în rândul ţăranilor. D-l Vasile Bica, primarul comunei ne-a declarat că au avut loc mai multe runde de negocieri cu fermierii italieni. În urma evaluărilor făcute, se apreciază că la nivelul comunei ar fi disponibile circa 1500 - 2000 ha teren arabil. În acest scop, în fiecare sat au avut loc întâlniri publice cu deţinătorii de teren, care au fost informaţi despre condiţiile avansate de partea italiană. Unul din criterii ar fi acela că pentru terenurile nelucrate proprietarii acestora ar urma să primească între 150-200 kg/ha cereale anual, timp de trei ani, după care cantitatea de cereale atribuite va creşte în funcţie de clauzele contractului încheiat pe o durată de zece ani.
Nu toţi proprietarii de teren arabil s-au dovedit a fi încântaţi de oferta italiană. În lipsa altei alternative mai avantajoase se pare că tot este spre binele tuturor ca pământul să se lucreze. Exploatarea terenului pe suprafeţe mari ar crea noi locuri de muncă pentru locuitorii comunei şi le-ar rotunji veniturile atât de necesare în perspectiva aplicării impozitului pe terenul agricol.
Sebastian TRUŢA
Şi răbdarea are un sfârşit
Îmi exprim nedumerirea cu privire la faptul că cel ales să ne reprezinte în Parlamentul României nu confirmă încrederea acordată. Nu este deloc îmbucurător să afli că pe lista "găinarilor" din Senat, cap de listă apare ilustrul nostru reprezentant, senatorul PRM de Alba, general (r) ing. Ioan Paştiu. Se pare că orbit de gustul lăcomiei, senatorul de Alba nu se mai mulţumeşte cu o pensie de general, un salariu de senator de zeci de milioane de lei lunar, nici că i-a fost pus la dispoziţie un autoturism pe care fiul său îl foloseşte mai mult în interes personal. Vrând să dovedească cât de generos este şi-a oferit casa proprie din Galda de Jos, unde domiciliază cu familia, drept sediu al biroului senatorial. Pesemne a făcut acest gest contra unei chirii consistente. Cetăţenii interesaţi nici n-au aflat de acest birou. Şi dacă ar şti, le-ar fi greu să se deplaseze cale de 15 km de Alba Iulia. Până în prezent, nu avem cunoştinţă că în acest birou s-ar fi desfăşurat vreo activitate notabilă. Ce se ştie este că drept consilieri şi secretari sunt angajaţi cei doi fii ai săi.
Este adevărat că şi noi am greşit atunci când am investit prea mare încredere în moralitatea domniei sale şi l-am adus la cârma Filialei Judeţene Alba a PRM. Tot noi l-am lansat apoi pe lista senatorilor. După numai doi ani a fost înlăturat din funcţia de preşedinte al filialei. Nu avem cunoştinţă de vreo activitate benefică din partea dânsului, în interesul partidului pe care îl reprezintă sau al electoratului, de când este senator. De când primul ministru a ordonat efectuarea unor verificări financiare la Senat, d-l senator Ioan Paştiu nu se simte prea bine. Controlul a constatat că şi-a însuşit necuvenit suma de 7.471.640 lei, fiind obligat să restituie aceşti bani.
Faţă de cele prezentate nu pot să nu mă întreb: dacă tot beneficiază de venituri legale atât de consistente şi de alte avantaje, de ce a căutat să-şi mai însuşească cu bună ştiinţă bani necuveniţi din bugetul statului? În ce mă priveşte îmi asum culpa de-a fi avut atât de multă încredere în moralitatea d-lui Ioan Paştiu şi a-l prezenta ca om de omenie alegătorilor... azi dezamăgiţi.
Constantin FÂCIU