UE este măsura dorinţelor statelor suverane europene de pace şi cooperare în spaţiul vechiului continent. Ţelul pe termen lung al unui stat federal unic european, aşa cum apărea el vizualizat de avocaţii cooperării economice în Europa, a fost însă repede abandonat în favoarea uniunii de state construite pe stâlpi de susţinere comuni de la Oceanul Atlantic până la limita euroasiatică. "Unitatea în diversitate" susţinută de forurile europene este baza de construcţie a identităţii comune acestei lumi noi - lumea europeană, la care sperăm şi noi să aderăm cândva între 2007 şi 2012. Visul european cizelat definitiv prin semnarea Tratatului de la Maastricht în 1992 se află la 10 ani distanţă pe ultimele sute de metri când iau fiinţă instrumentele sale fundamentale printre care munca de finalizare a viitoarei Constituţii a UE se află la loc de cinste. "Filtrul" care va separa şi uni totodată actualele membre ale Uniunii este, deşi pare incredibil în primul secol al mileniului III, factorul religios. Ceea ce generic era numit "încleştarea religiilor" porneşte de la diferenţele ireconciliabile de mediu religios şi cultural ce separă acum lumea în partizani ai terorismului şi luptători ai lumii democratice. În condiţiile în care se profilează foarte clar umbra ameninţătoare a unui conflict arabo-american prin escaladarea chestiunii irakiene, auspiciile sub care se conturează poziţia Europei formează o miză puternică. Un prim pas către consolidarea identităţii comune europene va fi Constituţia UE prin care se va trasa calea de evoluţie a societăţii europene. Pentru cei care încă mai au dubii asupra veridicităţii panseului malrauxian: "Secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc", avem jocul politicii internaţionale care se exprimă la ora actuală cel mai bine prin importanta miză religioasă. Cinci mari religii coexistă paşnic sau violent pe Terra: hinduismul, budismul, iudaismul, creştinismul şi islamismul. Întâmplător sau nu, fiecare şi-a format arealul său propriu şi autoprotectiv: hinduismul şi budismul îşi dispută Asia Centrală şi de Sud, Extremul Orient, creştinismul a pătruns puternic pe toate continentele, iar islamismul şi iudaismul sunt reţinute în tulburatul spaţiu al Orientului Mijlociu, cu extindere din partea Islamului către Africa, Asia şi Oceanul Pacific. Dintre toate marile religii ale lumii, creştinismul se distinge ca religia cea mai larg răspândită pe glob, cu reprezentare substanţială în toate zonele populate ale lumii şi peste 1,7 miliarde de practicanţi. islamul, pe de altă parte, se dovedeşte a fi religia cu cea mai mare putere de infiltrare, fiind religia îmbrăţişată de multe din ţările lumii a treia, această religie înflorind în regiuni diferite cultural, climatic ori etnic. În Europa, islamismul este a doua mare religie după creştinism, pătrunzând masiv şi pe continentul nord-american. Dreptul UE de a avea o Constituţie este un drept legitim, dar dilema constă în determinarea limitelor toleranţei religioase. În vederea construirii acelei prospectate identităţi comune în care religia este factorul esenţial şi în perspectiva admiterii în UE a Turciei şi Israelului mulţi se întreabă însă cum va funcţiona şi se va aplica Constituţia UE construită în jurul creştinismului? Accesul la putere al unui partid islamist în Turcia şi viitorul guvern de orientare extremistă care va ajunge la conducerea Israelului după cum apreciază analiştii cursul alegerilor anticipate pun sub semnul îndoielii Constituţia concepută acum pe orbita identităţii creştine. Deşi data aderării concrete a celor două state la UE este încă incertă, un fapt e sigur: "încleştarea civilizaţiilor" bate puternic la uşa dinspre Răsărit a Uniunii. Pe de altă parte, admiterea acestora ar crea o anumită zonă-tampon între mediul european şi ofensiva islamică, însă garanţia pe termen nelimitat a asigurării securităţii europene nu stă în cheia includerii acestor două state în UE. Pentru ca să îşi merite cu adevărat numele de continent creştin şi să realizeze cu adevărat consolidarea identităţii creştine, forurile europene trebuie să ţină seama şi de manifestarea sa răsăriteană: ortodoxia. Construită în jurul Vaticanului, cu state membre ca România, Grecia, Bulgaria, aparţinând altui centru religios, UE se vede obligată să îşi declare singură limitele, iar Constituţia sa va fi o maculatură care va fi aplicată exclusiv în aceste state.