La Roşia Montană şi Roşia Poieni
O investiţie de 1 miliard de dolari poate fi blocată din interese antiromâneşti
Dacă ministrul Mediului nu îşi asumă răspunderea şi apelează la specialişti străini, atunci la ce ne mai trebuie Ministerul Mediului?
În această săptămână, liderii sindicatelor miniere din judeţul Alba au organizat la Casa de Cultură a Sindicatelor din Alba Iulia o conferinţă de presă unde au fost dezbătute o serie de probleme specifice acestui domeniu. Cu acest prilej, Viorel Huţuleac, lider sindical la Roşia Poieni şi vicepreşedinte al Confederaţiei "Meridian" şi colegii săi de la Roşia Montană, Sorin Băbuţ, de la Zlatna, Costel Cîmpean (Zlatmin), Ioan Bunea (Ampelum Zlatna) şi Baia de Arieş, Aurel Goşa şi-au exprimat diferite opinii, referitoare şi la proiectul din Munţii Apuseni.

*"Revenind la reforma care se practică în România, ca preşedinte de sindicat în domeniul mineritului şi ca cetăţean al Roşiei Montane, trebuie să-mi susţin poziţia cu argumente vis-a-vis de ce se întâmplă în minerit şi de acest proiect care este atât de blamat de către unii oameni, total neinformaţi sau unii chiar rău intenţionaţi. Trebuie să spunem foarte clar nişte adevăruri. Dvs. o ştiţi foarte bine, din 1997 şi până acum, mineritul a fost singurul sector care a suferit transformări radicale, a fost restructurat, cum le place unora să spună, în masă. Mineritul este sectorul cel mai grav afectat de reformă. Şi din 1997 încoace subvenţiile s-au redus an de an cu 25 la sută în cifră absolută. Aceste resurse s-au subţiat dramatic şi conducerile unităţilor miniere fac eforturi disperate să ţină aceste firme pe linia de plutire. S-a afirmat că Roşia Montană a fost sabotată intenţionat. Nu! Roşia Montană suportă aceleaşi consecinţe ca întreg sistemul minier românesc (vezi cazul Baia Mare care era o unitate etalon şi a ajuns cea mai slabă din sistem). La această stare s-a ajuns pentru că resursele mineritului sunt două: valoarea producţiei marfă şi aceasta nu ne favorizează, deoarece preţurile la bursă sunt mici la cupru, iar cealaltă componentă este subvenţia. În condiţiile în care mineritul, la fel ca industria petrolieră şi a gazului metan, are nevoie de investiţii pentru deschiderea de noi orizonturi de lucru, nu mai este nici o şansă pentru că statul nu are bani. La Roşia Montană nu mai este front de lucru în carieră. Nu este adevărat ce zice aşa-zisul preşedinte al Alburnus Maior care este un om, şi o spun cu toată responsabilitatea, care s-a chinuit cu greu să termine o facultate în vreo 7 ani, sau 6 că nu mai ştiu exact. Este vorba că nu a făcut prea multe în viaţa lui şi nici nu ştie pe ce-şi câştigă banii la Roşia Poieni. Asta pot s-o spun cu toată certitudinea pentru că sunt lider sindical la Roşia Poieni. Deci nu este adevărat că cineva sabotează Roşia Montană în special. Aşa cum am mai spus, este consecinţa diminuării veniturilor. Acest lucru se resimte în bugetul naţional. În 1997, când eram împotriva disponibilizărilor cu plăţi compensatorii, spuneam acelaşi lucru, că bugetul va avea de suferit. În cursul anului trecut au apărut două hotărâri de guvern 770 şi 771 care se refereau la Minvest Deva. Aceasta trebuia divizată în societăţi comerciale care să fie scoase la privatizare. Pot să vă spun că nu s-a înghesuit nimeni să le cumpere; în minerit investiţiile se amortizează după minimum 10 ani. Mineritul nu este Romtelecom sau SIDEX-ul, pe care l-ai luat, l-ai făcut şi ai scos bani. Aici, mai întâi bagi bani şi de abia după aceea scoţi bani. Aici nu înţeleg foarte mulţi acest fenomen. În minerit se construieşte, chiar dacă mulţi zic că se distruge. În primul rând se construieşte şi apoi se reconstruieşte. Se ştie foarte clar că avem o legislaţie în domeniul mediului. Guvernul României a impus ca orice exploatare minieră să aibă şi un proiect de închidere şi cu resursele necesare. Dvs. ştiţi foarte bine cum arată zona Apusenilor. Mă întreb dacă la ora actuală există resurse pentru închiderea acestor zone? De exemplu, numai pentru haldele de steril de la Roşia Poieni, pentru neutralizarea lor este nevoie de 30 de milioane de dolari, potrivit unui studiu făcut de o firmă germană. Dacă am avea aceşti bani, pe care nu-i avem, am rezolva şi problemele de mediu şi pe cele economice ale unităţii. Din păcate, aceste resurse nu vin de nicăieri, iar investitorii nu se înghesuie. În acest context, noi considerăm că nu există altă soluţie decât respectarea legislaţiei şi a celor care vor să construiască ceva, respectiv a celor care doresc să pună în valoare această investiţie la Roşia Montană. Doresc să demontez dacă este cazul, nişte acuze care se aduc investiţiei de la Roşia Montană, cu argumente, pentru că am pregătire în domeniul mineritului. În plus, am o diplomă care atestă că sunt evaluator şi auditor de mediu. Dacă unii îşi dau cu presupusul în domeniul mineritului, eu pot să vorbesc la obiect. În domeniul minier nu se distruge mediul în mod ireversibil. Şi ţări ca Belgia şi Olanda au trecut prin astfel de situaţii, unde mineritul a fost închis acum 20-25 de ani, că terenurile arătau ca un câmp negru. La ora actuală, în aceste spaţii sunt aeroporturi, oraşe mai mari decât înainte, au o viaţă mai bună şi cu un mediu foarte bine pus la punct. Problema mediului este o problemă falsă! De fapt, adevăratul interes aici este blocarea unei investiţii foarte mari. Vreau să vă spun că sunt interese antiromâneşti şi o spun cu toată răspunderea. Cine încearcă să blocheze investiţia nu are interes, decât, ori să stoarcă nişte bani de la investitor, ori să ia nişte bani de afară. Am argumente aici. Nu vreau să dau în nişte prieteni care s-au transformat în vânători de capete prin presă. Vreau să mă refer la unele afirmaţii făcute: cum că aceşti investitori ar trebui să participe la dezbateri publice. Vreau să-mi daţi şi dvs. un exemplu în lumea asta unde investitorul vine la toată lumea şi spune asta-i tehnologia mea sau altele de acest gen. Singurul lucru important este să respecte legislaţia, care este foarte bine conturată la ora actuală, atât legislaţia de mediu cât şi cea legată de exploatare care trebuie să răspundă cerinţelor internaţionale în domeniu. Din păcate aici nu se mai discută pe argumente, ci se discută pe presupuneri. Este teoria drobului de sare, spunându-se tot timpul DACĂ, DACĂ, DACĂ...
Eu consider că trebuie să ne asumăm cu toţii, împreună cu cei care au răspundere în ministere, şi cu factorii sociali, răspunderea de a construi ceva. Pentru că acum nu se mai pune problema decât de a construi şi de a păstra nişte locuri de muncă. Dacă mâine se taie curentul la Roşia Poieni şi la Baia de Arieş, rămân aproape 4000 de oameni fără locuri de muncă. Problemele de mediu rămân nesoluţionate şi pe lângă noi mai pot fi afectaţi şi colegii de la Ampelum Zlatna sau din industrie pe orizontală. Mineritul are încă între 5 şi 7 oameni care lucrează pentru fiecare om din minerit, pe orizontală.
Aceste implicaţii nu le-au calculat opozanţii proiectului, la fel cum nu au calculat nici partea benefică a unei investiţii de 400 de milioane de dolari. Dacă este să o luăm aşa, România se milogeşte pentru 100 de milioane de dolari la FMI şi Banca Mondială. Când apar 400 de milioane de dolari şi perspectiva altor 600 de milioane de dolari la Roşia Montană, bani pe care România nu i-a văzut de ani şi ani de zile, acum nişte oameni încearcă să lovească în investitori. De fapt se loveşte în imaginea generală a României.
Vreau să vă spun că declaraţia d-lui Lificiu de la Roşia Montană referitoare la consultarea unor experţi străini este una din marile prostii pe care le-am auzit şi despre care a afirmat că presa le-a trunchiat. Nu este nicidecum o întâmplare, pentru că dânsul a mai făcut în 1989 nişte afirmaţii când a fost Revoluţia de la Timişoara şi era secretar de partid la IMGB. Nu vreau să i le reamintesc eu, chiar dacă era vorba de nişte bâte cu care trebuiau bătuţi oameni pentru atitudinea lor anticomunistă. Dumnealui este cam dezorientat în politica românească şi în ceea ce priveşte problemele de mediu este chiar total aerian şi o spun cu toată răspunderea iarăşi. Eu cred că dacă dânsul, ca membru al guvernului nu vrea să-şi asume răspunderea aşa cum a făcut-o d-l ministru al Industriei, care este un om de o calitate deosebită, e cazul atunci să plătim specialişti străini şi să nu mai plătim un ministru al Mediului şi un aparat total necalificat. În România sunt mulţi specialişti recunoscuţi internaţional, care pot să se exprime în legătură cu proiectul Roşia Montană. Şi noi sindicatele avem nişte cerinţe, în sensul că dorim preluarea forţei de muncă, stabilirea modului de salarizare, cerinţe pe care noi le susţinem să fie integrate în acest proiect. Eu am cerut să avem o dezbatere pro şi contra, dar dezbatere, nu înjurături şi negaţii permanente. Pentru că grupurile de presiune care se opun proiectului sunt grupuri negative şi nu de dialog. Ei spun că nu au nimic cu proiectul dar că nu vor investiţii în zona Roşia Montană. Preşedintele de la Alburnus Maior a spus chiar de la început acest lucru. Acest grup, vă spun foarte concret, este un grup care nu are decât oameni care au construit pentru ei, "descurcându-se". Se spune că cei de sus fură, iar ceilalţi se descurcă. Dumnealor s-au descurcat să fure aur mult, acest grup a furat aur din galerii, au furat motorină din obiectivele unde au muncit şi le convine foarte mult să lucreze într-un obiectiv de stat unde se poate sustrage permanent câte ceva pentru a se descurca. Răspund pentru afirmaţiile mele. Nu pot fi lideri de opinie în zona aceea nişte oameni care nu au construit prea multe, ca să nu spunem că nu au construit nimic. Ei au spus că nu-i interesează locurile de muncă ale celorlalţi. Îi interesează să rămână ei acolo şi să-şi ducă viaţa înainte. Este problema dumnealor, noi le respectăm acest drept, nimeni nu le cere să se mute. Proiectul se va adapta şi va merge mai departe în funcţie de aceste situaţii.
Este clar că nu există soluţii la ora actuală. Dacă Guvernul României ne dă alte soluţii pentru păstrarea locurilor de muncă din zonă cu un trai decent, e în regulă. Pentru că au apărut în presă, pe un post TV care nu prea iubeşte mineritul, că minerii nu vor să facă pe măturătorii. De acord să facă pe măturătorii, dar pentru un milion de lei? Asta nu este o soluţie pentru o societate atât de afectată ca cea din Munţii Apuseni. O spun cu toată fermitatea: NU EXISTĂ SOLUŢII. Indiferent cât se vor bate aceşti protestatari, care de fapt, lovesc în interesele locuitorilor din zonă. Cei mai mulţi dintre locuitorii de la Roşia Montană vor să se mute. Stau la rând la notariat, la Roşia Montană Gold Corporation ca să-şi poată perfecta actele. Este o şansă pentru ei să-şi realizeze nişte visuri, să trăiască mai bine pentru că este ceva uman ca fiecare să-şi dorească să o ducă mai bine. Să spună că oamenii nu vor este o aberaţie! Aici s-au făcut iarăşi nişte afirmaţii cum că ar fi rău pentru zonă. Nu e aşa pentru că s-au vândut şi casele din Abrud destul de scump şi au câştigat şi locuitorii de aici. Pot câştiga toţi din acest proiect. Am expus doar câteva proiecte legate de această investiţie. S-a mai spus să facă statul român această investiţie. Vă întreb pe dvs.: de unde să facă statul român această investiţie, dacă nu-şi poate da aportul de 20 la sută, la capitalul acestei societăţi, la ora actuală? Pe o listă cu plusuri şi minusuri, să vedem ce câştigă statul de pe urma acestei investiţii. Pentru că principalul câştigător al acestei investiţii va fi tot statul: unu, redevenţa minieră, de 3 milioane de dolari anual, plus rezerva pentru mediu de 2 milioane de dolari, impozitele pe salarii (încă un salariu îl ia statul), taxe pe terenuri, clădiri, achiziţionarea şi furnizarea de echipamente, instalaţii, infrastructură. Tot ce se cumpără se cumpără din sistemul economic naţional care se va dinamiza. Un exemplu grăitor este şi cel al Primăriei Roşia Montană, care este cred, singura primărie care n-a reuşit să-şi cheltuiască banii pe care i-a avut la dispoziţie, deşi firma nu şi-a început activitatea.
Raportul Arthur Andersen a spus foarte clar că 18.000 de mineri trebuie să dispară până în 2007. Cine găseşte soluţii pentru aceşti oameni? Noi, Confederaţia "Meridian" nu suntem adepţii disponibilizărilor. Aşteptăm locuri de muncă, iar dacă trebuie, ne mutăm. Argumentele sunt foarte multe pentru această investiţie. Naţionalismul acesta ieftin nu foloseşte la nimic. În 1989 am pierdut din cauză că am vânturat sloganul "Noi nu ne vindem ţara", deşi cum spunea ministrul Berceanu, aurul este o marfă. Păi ce dezvoltare durabilă a zonei poate fi când noi nu mai trăim în secolul XVIII, când cu doi dolari puteam să ne ducem traiul zilnic. A spune acum că zăcământul ăsta va dura 200 de ani sau 2000 de ani este o aberaţie. Dacă vreţi să luăm lumea arabă, lumea petrolului, trebuie spus că şi acolo investiţiile sunt tot străine, iar dezvoltarea durabilă doar aşa s-a realizat, indiferent că vorbim de Arabia Saudită sau Kuweit. Ţiţeiul a adus resurse pentru noi tehnologii în industria de vârf din partea investitorilor străini.
O recentă statistică oficială arată migraţia tineretului din această zonă şi nu cum spun cu răutate cei de la Alburnus Maior, a viniturilor. Nu pleacă viniturile, ci localnicii. Pe de altă parte s-a vorbit mult de IFC. Vreau să vă spun că IFC nu este Banca Mondială. Noi am avut discuţii cu Banca Mondială şi cu reprezentanţi de marcă ai acesteia, cum este d-l James Bond, un om cu vreo două doctorate la activ şi o calificare deosebită, care agreează această investiţie. IFC este o diviziune a Băncii Mondiale care a vrut să intre în afacere. Noi am participat la discuţii când d-l Frank Timiş le-a spus clar: "Noi nu avem nevoie de banii dvs., dar vă primim ca un garant al respectării corecte a problemelor de mediu". 48 de investitori au băgat deja banii şi nu erau de acord cu întârzierea de 4 luni pe care o cerea IFC.
Aţi văzut, pe de altă parte, cine reprezintă şi pe opozanţii ecologişti. Belgiencele acelea care erau obosite ca de obicei, consumă foarte mult alcool fetele "noastre" ca să se adapteze la mediul din România. Este păcat că oameni ca cei de la Alburnus Maior au priză la oameni care ar trebui să se informeze mai întâi. Mă refer la oameni cu studii superioare care se lasă animaţi de sentimente de naţionalism ieftin şi nu analizează realitatea în conjunctura dată.
Să spunem că nu se va face această investiţie. Care va fi viitorul acestei zone şi care va fi imaginea României vis-a-vis de opoziţia faţă de investiţii de asemenea importanţă? Pentru că aici nu vorbim nici de 1 milion de dolari, nici de 10 milioane de dolari, ci este vorba de o sumă uriaşă. Cei de la Moldova Nouă au spus haideţi la noi cu investiţia dacă ei nu vă vor în zonă, pentru că nici ei nu-şi mai pot desfăşura activitatea şi nu au certitudinea zilei de mâine.
Atunci iese adevărul la iveală când fiecare îşi prezintă argumentele şi atunci se văd şi interesele."
VIOREL HUŢULEAC, vicepreşedintele Confederaţiei "Meridian"
*"Nu pot susţine că cianura este ciocolată. Dar este o substanţă ce poate fi controlată. Haideţi să luăm câteva exemple concrete: se foloseşte în industria farmaceutică, în industria alimentară, deci este un produs alimentar. Un alt exemplu este la Baia de Arieş, unde cianura se foloseşte de câţiva ani, cu tehnologii de prin anii '60. Şi se deversează în iazul de decantare, cu 150-170 ppm (părţi pe milion). Normele Băncii Mondiale şi Internaţionale recomandă undeva la maxim 50 ppm. Ei spun că o vor scoate din distrugătorul de cianuri la 1 ppm şi în caz de nefuncţionare corectă la 5 ppm. S-a discutat la un simpozion la Bucureşti posibilitatea folosirii altor produse în locul cianurii. Acelea dau produse secundare, cu efecte catastrofale. Asta-i realitatea, care o spun specialiştii şi nu ONG-urile. Cianura nu se acumuleză în organism. Doza letală este de 30 mg pe tonă. Pe noi ne preocupă alte lucruri, cum este praful la viitoarea carieră. Asta va crea probabil probleme în timp. Sunt rău intenţionaţi cei care atât ştiu să spună, că proiectul nu-i bun şi gata. De praf nu zice lumea nimic, dar de cianură sună bine".
SORIN BĂBUŢ, lider sindical SC Roşiamin Roşia Montană.
*"Realizarea proiectului de la Roşia Montană este benefică şi pentru zona Zlatna. Pot să vă spun că Gabriel Resources efectuează lucrări de cercetare geologică şi în zona Zlatna, lucru pe care statul român nu-l mai poate face de 12 ani încoace. Ei îşi dezvoltă activităţile de cercetare geologică atât la suprafaţă cât şi în subteran şi perspectivele se pare că sunt bune şi se va ajunge şi în zona Zlatna la o exploatare raţională a zăcămintelor auro-argentifere. Realizarea investiţiei este benefică inclusiv pentru Ampelum Zlatna, care este principalul beneficiar al concentratelor cuproase de la Roşia Poieni".
COSTEL CÎMPEAN, lider sindical Zlatmin Zlatna.
(B.I.U.)