Să învie Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui şi să fugă de la faţa Lui cei ce-L urăsc pe Dânsul. Să piară cum piere fumul; cum se topeşte ceara de faţa focului, aşa să piară diavolii de la faţa celor ce iubesc pe Dumnezeu şi se însemnează cu semnul crucii şi zic cu veselie: Bucură-te, preacinstită şi de viaţă făcătoare Crucea Domnului, care alungi pe diavoli cu puterea Celui ce S-a răstignit pe tine, a Domnului nostru Iisus Hristos, şi S-a pogorât la iad şi a călcat puterea diavolului şi te-a dăruit nouă pe Tine, cinstită Crucea Sa, spre alungarea a tot pizmaşului. O, preacinstită şi de viaţă făcătoare Crucea Domnului, ajută-mi cu Sfânta Doamnă Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, şi cu toţi sfinţii în veci. Amin.

---

Calendar religios
Ortodox: Sf. Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei
Catolic: Sf. Nicolae

---

     Pe 6 decembrie prăznuim pe unul din cei mai mari, mai cunoscuţi, mai îndrăgiţi sfinţi, pe unul din cei mai străluciţi luceferi care împodobesc cerul sfintei noastre Biserici: pe sfântul Nicolae, arhiepiscopul Mirelor Lichiei. Este mult îndrăgit şi de prunci, care, cu mult dor, cu multă bucurie aşteaptă sosirea praznicului de acum. "Vine Moş Nicolae şi ne aduce daruri", glăsuiesc în ajunul marii zile, cuviincios pregătiţi micuţii.
     Marele sfânt s-a născut în localitatea Pataxa, părinţi fiindu-i soţii Teofan şi Nona, oameni cu bună stare şi plini de credinţă. Sfântul s-a distins prin deosebite şi multe vrednicii. În calitate de stareţ al mănăstirii Sionului a organizat izbânditor viaţa monahicească. Ca arhiereu al Mirelor Lichiei a dat prin întregul său fel de-a fi strălucită pildă celor pe care îi păstorea. Ducea o viaţă de tot simplă. Umbla îmbrăcat ca un umil monah, se hrănea mâncând te miri ce, se lepăda de odăjdiile şi cărţile de ritual, vânzându-le spre ajutorarea celor nevoiaşi şi năpăstuiţi. A fost părtaş la primul sinod ecumenic de la Niceea în anul 325 unde, cuvântând cu însufleţire, a ruşinat şi a amuţit pe hulitorul de Hristos, Arie, l-a pălmuit chiar. Şi-a vădit vrednicia şi ca un neostenit împlinitor de fapte bune, de ajutorare a celor obidiţi. Iată, încă o dată, câteva din aceste fapte caritabile: a scăpat din temniţă şi de la moarte pe trei inşi, victime ale unei pâri nedrepte. A salvat viaţa unui om care, călătorind pe o corabie, s-a împiedicat şi a căzut în mare şi era cât pe aci să se înece. S-a rugat bietul om Sfântului Nicolae să-i vină în ajutor şi a scăpat cu viaţă. A dat punga sa cu aur unui tată care, din pricina mizeriei, voia să-şi dea fiicele la desfrânare.
     Slăbindu-i puterile trupeşti din cauza atâtor grele nevoinţe (aspră postire, abundenţă de rugăciune ş.a.), sfântul s-a retras la mănăstirea Sionului şi aici s-a stins din viaţă. Iată, fraţi creştini, ce sfânt mare prăznuim noi astăzi. Cum să nu-l cinstim, să nu ne rugăm lui, să nu-l lăudăm, bunăoară, cum urmează: "O, preabunule părinte Nicolae, cu umilinţă ne rugăm ţie: prin sfintele tale rugăciuni, fereşte-ne de gâlcevele lumeşti, de cutremur, de venirea altor neamuri de robie şi de războiul cel dintre noi, de foamete, de potop, de moartea grabnică... ne izbăveşte de mânia lui Dumnezeu şi de chinul cel veşnic şi cu ajutorul şi mila lui Hristos, Dumnezeu să ne dea viaţă lină şi fără de păcat".
     "Bucură-te, Sfinte Ierarh Nicolae, mare făcător de minuni!" (Din Acatistier)