În acest decembrie sărbătoresc s-au petrecut câteva lucruri care au şocat românul de rând ca şi pe observatorul atent al fenomenului politic românesc. În primul rând, şi asta trebuie trecut la semnul plus, a lipsit circul politic de la manifestaţiile consacrate sărbătoririi Zilei Naţionale - 1 Decembrie. Nota bene. Am văzut oameni cu chipurile radiind de bucurie, de acea explozie interioară că se află, păşesc pe câmpul lui Horea, că fac corp comun cu istoria, cu idealurile pentru care au luptat strămoşii lor. Firesc, Sărbătoarea Naţională nu e a unor politicieni, ci a milioanelor de români. Iată însă că leii puterii şi-au tăiat partea lor de glorie, de mândrie şi fală. De 1 Decembrie a plouat cu decoraţii, de la premier şi până la grefieri, magazineri şi şoferi. În subsidiar, şeful statului a făcut aceste decorări pentru a recompensa pe cei care, chipurile, au deschis României uşa Alianţei Nord-Atlantice. PSD-ul a vrut să arate opoziţiei meritele incontestabile aduse la aderarea României la NATO. Asta s-a întâmplat exact pe când preşedintele Iliescu se remarcase prin echilibru şi măsură, care, în urma summit-ului de la Praga şi a vizitei preşedintelui american la Bucureşti, nu nominalizase vreun factor, vreo forţă politică ca având merite deosebite în obţinerea acestui succes. Dar onor preşedintele a demonstrat încă o dată că tot tată de partid şi de stat rămâne. Una promite şi alta face. Liderii PSD uită că NATO nu le-a întins mâna lor ci întregii ţări. Atunci pentru ce să fie decoraţi nu ştiu care secretar de stat, purtător de cuvânt sau secretară cu o valiză de medalii? Dacă tot voiam să decorăm pe cei cu merite, atunci trebuia să-i medaliem pe toţi cei 22 de milioane de români care vor duce greul integrării noastre în NATO. Se vede că cei care au condus şi conduc România nu scapă prilejul de a se împăuna cu tinichele pentru merite deosebite aduse la propăşirea patriei, când de fapt România se situează în mai aproape toate clasamentele pe ultimele locuri. Unde e decenţa, domnilor guvernanţi?
     Hai s-o înghiţim şi pe asta că mare e toleranţa şi puterea de înţelegere a oamenilor care ispăşesc un destin deloc luminos pentru a duce ţara mai departe. Dar ce ne facem cu un alt soi de parveniţi, de aşa zişii revoluţionari, cărora nici nu le-a trecut glonţul pe la ureche, nu au dat nici un tribut de sânge, ci au văzut revoluţia la televizor în halat şi papuci de casă. Să fim oneşti, nu e vorba aici despre cei care au pătimit, suferit, de revoluţionarii autentici, de familiile rămase cu sechele fizice şi morale. Aflăm că 90 de parlamentari, majoritatea revoluţionari cu patalama au semnat legea care le reinstaurează privilegiile, urmând să beneficieze aproape 25 de mii de persoane. Din păcate aşa cum la noi nimic nu e clar, ci totul confuz şi echivoc, numărul luptătorilor în revoluţie a crescut, graţie fabricanţilor de certificate către 40 de mii şi probabil numărul lor va mai creşte încă. Urmează ca toţi posesorii de certificate fie că sunt revoluţionari autentici, fie impostori, să fie egali în faţa noii legi ale cărei prevederi au devenit imperative. Şi dacă nu i-am cunoaşte pe cei care au pus apostila pe noua lege, intuiţia ne-ar conduce la concluzia că aceştia aparţin PSD-ului şi că doleanţa lor e susţinută cu fervoare de colegii din PD şi PRM.
     Această avalanşă de semnături PSD-iste atestă că legea este pusă pe tapet de dragul revoluţionarilor Puterii. Având OK-ul guvernanţilor şi promisiuni din partea susţinerii preşedintelui Iliescu, legea are toate şansele să fie votată cu unele poticneli. Din nefericire, pe plaiurile noastre mioritice există mentalitatea că mai presus de orice sunt valorile mercantile, adică goana după profit imediat, dispreţul faţă de omul cu bun simţ, ascensiunea arhetipului descurcăreţ, marginalizarea valorilor culturale. Păcat, mare păcat că ideea de revoluţionar este maculată, transformată într-un ciolan din care se înfruptă îmbuibaţii revoluţiei. Spre ce ne îndreptăm oare? Spre adevăr şi dreptate ori spre cameleonism, cinism şi minciună?