...Şi duşmanul nu sporeşte! Asta pare să fi fost şi socoteala liderilor Partidului Democrat şi Partidului Naţional Liberal, care au anunţat în primele zile ale anului că vor forma o alianţă. Deocamdată parlamentară, dar nu este deloc exclus ca ea să devină baza unei alianţe electorale. Iar alegerile, anticipate sau nu, se apropie implacabil. Ideea alianţei dintre cele două partide de opoziţie a fost lansată în ultimele luni ale anului trecut într-un sondaj de opinie. Cum la întrebarea sondajului scorul obţinut era încurajator, nu ne mirăm acum să vedem că ea devine încet, încet realitate. Anunţata alianţă parlamentară presupune ca cele două partide să depună împreună amendamente la legile care se discută în Parlament, eventual să iniţieze împreună moţiuni simple sau de cenzură, colaborare în cadrul comisiilor, susţinere în declaraţiile politice. Este însă interesant de văzut cum vor găsi cale de înţelegere (vorbind de amendamente la legi) doctrinele PD şi PNL. Pentru că liberalismul este diferit de social-democraţie. Iar PNL reproşează "duşmanului" PSD tocmai amplele măsuri de protecţie socială, măsuri aflate în perfect acord cu doctrina social-democrată, din trunchiul căreia se hrăneşte şi PD. Să ne amintim doar criticile liberalilor faţă de noul Cod al Muncii pentru care PSD şi-a asumat răspunderea în Parlament în luna decembrie 2002. În opinia liberalilor, Codul Muncii este o frână în calea dezvoltării economice, mai ales a întreprinderilor mici şi mijlocii care sunt privite ca principalul motor al acestei dezvoltări. Dar într-o ţară în care nivelul de trai este scăzut, protecţia socială este o necesitate indiscutabilă. Iar anii care au trecut, mai ales cei electorali, au demonstrat că voturile cetăţenilor merg înspre cei care promit asemenea măsuri. Să înţelegem atunci că liberalii vor fi cei care vor face concesii? Cât de departe sunt ei dispuşi să meargă pe acest drum?
     Nu trebuie să uităm însă că în lumina creşterii Partidului Naţional Liberal în sondaje, precum şi în urma alegerii lui Theodor Stolojan în funcţia de preşedinte al partidului, dar şi a menţinerii PSD la cote ridicate, nu este exclusă nici o viitoare colaborare între aceste partide. Dar, precizează liderii PNL, numai în condiţiile în care PSD va fi de acord să accepte ideile liberale în economie în principal. Oricum, atât PD cât şi PNL văd deocamdată în PSD un duşman comun, pentru combaterea căruia sunt gata de concesii reciproce. Dar dacă pentru PD relaţiile cu PSD sunt iremediabil distruse, PNL îşi lasă, după cum se vede, o portiţă deschisă. Mai ales că în prezent PNL poartă discuţii cu alte partide - în special neparlamentare - aflate pe partea dreaptă a eşichierului politic în ideea creării unui partid de dreapta puternic care să-i poată face singur concurenţă PSD. Sigur că acest demers nu este uşor, mai ales că politicienii de dreapta par să fie şi cei mai orgolioşi şi nu vor renunţa uşor la titlurile deţinute, de dragul unei idei. Cu atât mai mult cu cât PNL a anunţat că în acest sens preferă fuziunile prin absorbţie, nu alianţele. Negocierile cu UFD se află în stadiul cel mai avansat, dar, de când s-a lansat pe piaţa politică Acţiunea Populară, nu s-a mai auzit nimic despre fuziune. Şi dacă "pe dreapta" nehotărârea şi dezbinarea sunt încă cuvintele de ordine, putem înţelege şi alianţa dintre două partide de orientare diferită, dar care au un inamic comun.