Problema introducerii votului uninominal sau a candidaturii uninominale cum spune Antonie Iorgovan, "părintele Constituţiei", a fost repusă pe tapet de partidul de guvernământ într-un moment în care este cât se poate de clar că e nevoie de o asanare a clasei politice. Votul uninominal a fost susţinut de toate partidele aflate în cei 13 ani de tranziţie la Putere sau în Opoziţie, cu excepţia PRM, sub pretextul că românul va avea posibilitatea de a alege o persoană şi nu o listă de partid. Ideea a fost încurajată şi de societatea civilă, de presă, de lideri de opinie.
     Au fost şi voci care au susţinut că România nu este încă pregătită să treacă acest examen politic. Oare de ce? Românii trebuie lăsaţi să-şi aleagă singuri reprezentanţii în Senat (deocamdată). Este un exerciţiu democratic la care americanii apelează şi au succes. Bine, bine vor spune chibiţii, noi nu suntem americani, iar democraţia românească este încă fragilă. Pe de altă parte, atunci când se confruntă cu greutăţile de zi cu zi românul înjură cu năduf politicienii şi în special, parlamentarii. Uită însă, că ei, alegătorii, i-au trimis acolo să-i reprezinte. Unii spun că de fapt au dorit ca o altă persoană de pe listă să ajungă în Parlament şi că au fost înşelaţi. Acum, vor avea posibilitatea să-şi folosească cea mai puternică armă democratică "votul" pentru alegerea unui candidat la Senat. Poate aşa vor scăpa şi parlamentarii de "urările de bine", ştiind că au în spatele lor zeci de mii de români care i-au votat în cunoştinţă de cauză. Iar alegătorii nu se vor mai simţi păcăliţi de o siglă sau de o listă de partid.
     Românii nu sunt proşti, cum cred unii. Ei nu pot fi înşelaţi chiar aşa de uşor. Au demonstrat că ştiu să-şi folosească voturile atunci când a fost vorba de alegerea, de exemplu, a primarilor. În aceste cazuri s-a votat omul şi nu partidul, lucru care poate fi demonstrat oricând. Sunt cazuri de primari din Alba, cum sunt Mircea Hava la Alba Iulia, Mugurel Sârbu la Sebeş, Corneliu Olar la Horea, Gheorghe Paşca la Albac sau Constantin Jinar la Şugag, care pot să obţină mai multe mandate indiferent la ce partid vor fi sau dacă vor candida independenţi. De ce? Pentru că omul votează faptele, reuşitele şi nu doctrine sau abureli politice. Ei sunt primii politicieni din judeţ în perioada postdecembristă care într-un fel au apărut în faţa oamenilor cu numele şi mai puţin cu sigla partidului. Au fost şi sunt încă nişte "pionieri" ai candidaturii uninominale. Din păcate, nu aceeaşi legătură strânsă cu cetăţenii o au şi parlamentarii. Votul uninominal poate fi decisiv, iar cei care se vor senatori nu au decât să se apropie de alegători dacă vor să izbândească. Nu se vor mai putea baza prea mult pe "spatele" partidului. Responsabilizarea votului cetăţeanului prin alegerea parlamentarului preferat, deci implicit responsabilizarea politică a "alesului" poate avea însă şi urmări pe care deocamdată doar le putem bănui. Se pot crea spre exemplu majorităţi diferite în cele două Camere ale Parlamentului, astfel încât, în Camera Deputaţilor, unde va mai funcţiona votul pe listă, să pătrundă oamenii partidelor iar în Senat să ajungă personalităţi chiar şi fără culoare politică, deci care nu răspund unei discipline de partid. Cum la ora actuală, un proiect de lege trebuie să primească votul ambelor Camere, în cazul neconcordanţelor de idei între cele două Camere se poate ajunge chiar la blocajul Parlamentului. De aceea, acest prim pas în reformarea vieţii politice româneşti trebuie continuat cu un alt pachet legislativ. În primul rând ar trebui delimitate clar responsabilităţile celor două Camere pentru ca acestea să nu se mai suprapună. Chiar şi propunerea de decalare a alegerilor parlamentare de cele prezidenţiale este o idee bună. Pentru că ar dispărea conceptul de om politic - locomotivă.