Ca şi când n-am avea destule pe cap că ţi-e lehamite să le mai numeri pe toate, au căzut ca o lovitură de trăznet hotărârile Consiliului local Alba Iulia privind parcările pe străzile şi bulevardele municipiului, căci numai bulevarde nu se pot numi aceste străzi care n-au nimic comun cu standardele europene în materie. Desigur, aici nu aruncăm vina în spatele actualilor consilieri sau a primăriei, chestiunea în cauză fiind o moştenire de pe vremea ştim noi cui. D-lor consilieri şi d-le primar aţi făcut şi faceţi mereu caz cum că Alba Iulia este sau va fi un oraş european. E bine să nu ne jucăm cu cuvintele. Ar fi frumos să fie aşa, dar nu se poate şi nu domniile voastre sunt de vină. Un oraş nu se construieşte peste noapte, concepţia sa arhitecturală, structura lui edilitară, dotarea cu servicii de utilitate publică se pregătesc în timp. Domniile voastre să corecteze din mers acolo unde predecesorii noştri au gândit şi construit obtuz, la întâmplare, stricând, practic, imaginea unui oraş cu o mare valoare de simbol naţional. Cine a acceptat cu atâta uşurinţă ridicarea acestor chichineţe sau bantustane de tip african ce simbolizează mizerul şi sordidul din centrul municipiului, când aici dacă nu s-a edificat vreo clădire mai impozantă, să fi rămas măcar zonă liberă sau chiar loc de parcare?
     Să fim foarte bine înţeleşi, nu ne opunem introducerii acestei taxe de parcare, existente în toate oraşele lumii mai mari sau mai mici. Dar înainte de a concepe o asemenea sursă de venit pentru bugetul local ar trebui create condiţii normale, ca să nu zic moderne unde să fie parcate autoturismele. Uitaţi-vă şi dvs. în filme, mulţi aţi fost chiar cu treburi peste hotare şi aţi parcat maşina într-un loc amenajat special şi unde ea se afla în siguranţă. Este păzită şi riscul de a fi furată sau prădată este redus la minimum. A fost şi subsemnatul într-o călătorie privată la Viena şi vreau să spun că am rulat circa un ceas prin centrul oraşului până am găsit un loc de parcare. N-am înjurat că am cheltuit timp şi benzină, ba dimpotrivă am admirat ordinea şi gradul de civilizaţie al vestitului oraş al valsului. Noi, cu nişte străzi de buzunar, ca şi unele partide, ne repezim imediat să vârâm mâna în buzunarul cetăţeanului, fie că are sau nu are loc de parcare. Practic, municipiul nostru n-are decât vreo trei locuri care ar corespunde acestor utilităţi publice: parcările din faţa primăriei, de pe str. Decebal, vis-a-vis de sediul Electrica şi cea din zona hotelului Transilvania şi Tribunalului judeţean. În rest, unde şi cum ai noroc. Ca să pretinzi trebuie mai întâi să oferi. Şi apoi multe din spaţiile de pe marginea şoselelor, hai să le zicem totuşi bulevarde pentru că de, suntem capitală de judeţ şi oraş european, sunt ocupate de taximetrişti, ceea ce e normal. E plin de panouri cu staţionarea interzisă şi atunci unde să parchezi? La marginea oraşului sau să-ţi urci maşina în bloc?
     Orice s-ar zice, nu suntem cel mai tare din parcare, căci nu e deloc aşa. Nu întâmplător, Tribunalul Alba a desfiinţat la cererea cetăţenilor ec. Nicolae Popa şi av. Viorel Jidveian adresată Contenciosului Administrativ, hotărârile Consiliului local. Amenajaţi locuri de parcare, chiar o parcare subterană, supravegheate de paznici şi apoi sloboziţi-vă cu taxe şi amenzi. Altfel decizia Consiliului local n-are decât o valoare umoristică. Biblic vorbind, să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului, dar e greu sau imposibil să faci bici din te miri ce şi să şi pocnească. Nu m-aş mira ca după aceste rânduri să-mi fie blocată maşina în timp ce opresc în faţa unei farmacii pentru două minute să-mi cumpăr un antinevralgic. Benzina e scumpă, facturile la încălzire mari, un torent de taxe se abate asupra bietului român şi te mai arde şi cu parcarea. În acest sat urbanizat nici n-ar trebui să existe atâtea parcări. Bine că există o droaie de funcţionari.