Pentru guvernanţii români, primăvara vine ca un fel de izbăvire, ca o binefacere pentru şleampăta lor politică socială. Iarna lungă, cu frig, cu facturi excesiv de mari la plata căldurii, cu drumuri înspăimântătoare, cu atâtea şi atâtea biruri şi taxe, înseamnă o scădere dramatică de popularitate, un scrâşnet şi un dispreţ resentimentar faţă de presă, care mediatizează tot soiul de tare cum ar fi corupţia, scandalurile şi ingineriile financiare, sărăcia galopantă a românului de rând. Ei au ajuns chiar să intre în conflict cu omul numărul unu al statului, care prin formaţia sa social-democratică ia apărarea celor săraci şi le mai retează din pofta nesăbuită de acumulare a celor bolnavi de putere. Psihologic vorbind, ei ştiu că o blândă rază de soare, un pom înflorit, un câmp verde le reaprinde speranţa celor umili, le anesteziază durerile şi-i face mai răbdători. Uită că, după 13 ani de la revoluţie, viaţa celor mai mulţi dintre români a devenit insuportabilă, un adevărat calvar. Dacă ar fi după guvernanţii noştri aceştia n-ar vrea să mai mâncăm, să ne mai îmbolnăvim, să mai avem nevoie de aer. Nu sunt departe vremurile când celebra analfabetă - savant Elena Ceauşescu văzând o coadă unde stăteau oameni să-şi cumpere pâine ar fi exclamat într-un dispreţ cinic: "Şobolanii ăştia nu se mai satură!" Gloata este tratată de cei de sus ca şi cum ar plesni de sănătate, ar veni dintr-o lume edenică, virgină, unde au crescut numai cu miere şi lapte. Am fi, după domniile lor, o naţie de bolnavi închipuiţi, de aceea vor să reducă numărul de paturi din spitale, farmaciile să nu mai elibereze reţete gratuite şi compensate. Cică, sectorul sanitar trebuie să devină mai eficient printr-un nou tip de abordare a serviciilor medicale.
     Cinică şi stupidă o asemenea ordonanţă or lege, ce-o fi, când se ştie foarte bine că în România orice om după 40 de ani e bolnav şi e un posibil candidat la ocuparea unui pat spitalicesc. Ne-a adus aici comunismul cu alimentaţia lui ştiinţifică, raţională, ne-au adus cei care i-au urmat lui Ceauşescu la cârma ţării, cu implementarea sărăciei, a lipsei de medicamente, cu scăderea dramatică a natalităţii şi creşterea galopantă a mortalităţii. Fără a descoperi pete în soare şi a avea în noi o genă de oameni răi şi hâtri, dar cei care ne-au luat în stăpânire ne creează senzaţia că ne supun unui proces de euthanasiere ca pe câinii maidanezi, că vor să ne extermine. Gândeşti că şefii acestei ţări n-au altceva mai bun de făcut decât să-şi extermine supuşii, or, luaţi cu treburile externe, îmbătaţi de gloria aderării româniei la NATO şi ceva mai târziu (asta vom vedea noi când) la UE, au uitat de grijile şi nevoile celor care i-au ales.
     Cea mai mare parte a populaţiei trăieşte ca într-un război civil. Şi încă, Doamne fereşte, nu s-a declanşat războiul cu Irakul, care ne-ar putea aduce daune şi lacrimi. Finanţiştii noştri posedă rarul talent de a pune în mâna românului frânghia şi săpunul, după care, facă-se voia lui Dumnezeu. Repet: suntem oare un popor atât de viguros, de sănătos, încât să nu avem nevoie de medicamente? Da, se cheamă că plesnim de sănătate, suntem o naţie de bolnavi închipuiţi, o ţară de sănătoşi imaginari. Se dă vina pe bieţii români, care ar prefera să stea în spitale pentru că viaţa e mai ieftină decât acasă. E şi normal. Care va să zică, ne spun de la obraz: nu vrem să muriţi, dar nu vă lăsăm nici să trăiţi! La care, noi vom declama, rostind sloganul: "Murim, dar CAS-ul îl plătim"! Acum, la anul şi la mulţi ani!