Iminenţa revocării Colegiului CNSAS, ca urmare a demersurilor subcomisiei parlamentare conduse de senatorul pesedist Ion Predescu, a determinat prima reacţie serioasă a societăţii civile din ultimii ani. Astfel, încă de la sfârşitul săptămânii trecute, "Academia Caţavencu", Agenţia de Monitorizare a Presei şi Blocul Naţional Sindical au propus ca marţi, 11 martie, în jurul Palatului Parlamentului să se formeze un lanţ viu din circa 3000 de persoane în semn de protest faţă de blocarea deconspirării ofiţerilor de Securitate care au făcut poliţie politică. Această acţiune i-a căzut atât de greu la imagine PSD-ului şi, mai ales, ambiţiosului său lider, încât acesta a emanat ideea ca partidul celor trei roze să-şi bage spinii în lanţul viu.
     "Presa va fi şocată", a declarat luni Adrian Năstase, trezind entuziasmul anturajului său. Realitatea este că presa care merită acest nume, oricât de impresionată ar fi de abilitatea cu care PSD îşi construieşte şi îşi lustruieşte imaginea, nu mai poate fi de mult luată prin surprindere de duplicitatea şi cinismul unor acţiuni ale acestui partid răsfăţat de sondaje. Un foarte bun exemplu în acest sens este aşa-zisa susţinere pentru un post în Colegiul CNSAS a fostului senator ţărănist Ticu Dumitrescu, părintele Legii deconspirării Securităţii (pe care a renegat-o însă din cauza modificărilor suferite prin eforturile conjugate ale parlamentarilor aflaţi cu musca pe căciulă). Potrivit declaraţiilor lui Ion Solcanu, făcute în calitate de vicepreşedinte al PSD, pentru a putea accede în Colegiu, Ticu Dumitrescu ar trebui să renunţe la carnetul de partid, să accepte sprijinul PSD şi, implicit, o nouă etichetă politică. Cum era de aşteptat, Ticu Dumitrescu s-a arătat sceptic în privinţa propunerii cu pricina despre care, de altfel, a aflat de la ziarişti şi nu de la Ion Solcanu.
     În sfârşit, cu aportul masiv al pesediştilor, care au acoperit un perimetru mare din faţa Palatului Parlamentului, lanţul viu, s-a realizat cuprinzând, pe lângă reprezentanţii societăţii civile, şi numeroşi membri ai partidelor politice din opoziţia democratică. Cele mai ofensive pancarte şi insigne au aparţinut membrilor Grupului pentru Dialog Social (GDS) pe care se puteau citi sloganuri de genul "Demascaţi Priboii şi strigoii din Guvern" sau "CNSAS - acoperire de trei stele". Pe pancartele pesediştilor erau înscrise sloganuri previzibile precum "PSD doreşte adevărul". În pofida sloganurilor, declaraţiile contradictorii, oscilaţiile oficialilor în legătură cu menţinerea profesioniştilor Securităţii ceauşiste în poziţii decizionale sugerează că în spatele cortinei se dau lupte grele între cei care vor să-şi conserve statutul şi posibilităţile de manevră şi ceilalţi, care preferă transformarea, reformarea, ieşirea din spaţiul controlat şi acaparat de securiştii habotnici. Cu mai mult sau mai puţin succes, guvernul Năstase încearcă să ascundă ciocnirile grupărilor care îşi dispută spaţiul de manevră din culise, fără a avea însă la îndemână strategii paralele pentru dezamorsarea conflictului reprezentat de aceste forţe de mult scăpate de sub control.
     În orice caz, conform declaraţiilor oficiale, 15 la sută dintre ofiţerii SRI au lucrat înainte de '89 pentru Securitate, 35 la sută din personalul Serviciului de Informaţii Externe a format în vremea regimului comunist serviciul de spionaj, iar, după cum scrie presa, 9 dintre direcţiile informative ale armatei sunt conduse de ofiţeri superiori cu experienţă în Securitate. Aceşti profesionişti sunt de neînlocuit, după cum sugerează şefii serviciilor de informaţii autohtone. Mulţi dintre ei sunt, într-adevăr, de neînlocuit, dar nu pentru că ar fi superspecialişti, ci pentru că, deţinând suficiente informaţii despre puternicii zilei, oricând ar putea provoca răsturnări spectaculoase de situaţii în mediul politic şi, desigur, în cel economic.